Imprimati articolul

Sărbători încurcate

Deseori m-am întrebat de ce Sf. Vasile are o zi, în care este sărbătorit, mai importantă în conştiinţa populară decât ceilalţi doi sfinţi ierarhi, Sf. Grigore cel Mare şi Sf. Ioan Gură de Aur. Se ştie că Biserica a rânduit o zi 30 ianuarie în care sunt cinstiţi toţi deopotrivă tocmai pentru a elimina controversele apărute în perioada când ei au marcat întreaga creştinătate. Răspunsul este unul extrem de subiectiv.

Nici vorbă că ar fi astăzi mai apreciat decât ceilalţi, mulţi poate nici nu le cunosc prea bine personalitatea. Este vorba de înclinaţia oamenilor spere petrecere, dublată de publicitatea pe care o fac comercianţii interesaţi să vândă cât mai multe cadouri. Aşa se întâmplă că o sărbătoare, secundară în calendarul ortodox, să fie „ţinută“, cum se zice, mai cu fast decât principalul praznic al zilei de 1 ianuarie „Tăierea Împrejur a Domnului nostru Iisus Hristos“.

Aceiaşi situaţie se petrece şi în cazul Sf. Ioan Botezătorul care deşi are ca principală zi de celebrare 29 august, este sărbătorit de către popor pe 7 ianuarie într-o zi în care Biserica a rânduit „Soborul Sf. Ioan Botăzetorul“ („soborul Sfântului….“ este o sărbătoare prilejuită de prezenţa celui comemorat în întâmplarea celebrată cu o zi înainte şi care este închinată uneia dintre cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi sau Maicii Domnului – în cazul nostru Ioan L-a botezat pe Hristos).

Nu vreau prin aceste vorbe să cert pe nimeni pentru că nu este nimic gravă în a cinsti un sfânt al Bisericii, dar trist este că uităm prinşi fiind de petrecerea cu pricina de adevărata însemnătate a zilei mai ales în cazul celei de pe 1 ianuarie.

Cine a fost Sfântul Vasile cel Mare

Sfântul Vasile cel Mare se naşte în anul 330 într-o familie evlavioasă din Cezareea Capadociei. A făcut parte dintr-o familie cu zece copii, dintre care trei au devenit episcopi: Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie de Nyssa şi Sf. Petru de Sevasta. A studiat la Cezareea Capadociei şi Atena.

Încheagă o prietenie vestită cu Sf. Grigorie de Nazianz. A renunţat la lumea obişnuită şi a intrat în monahism după ce a făcut o primă împărţire a averii sale la săraci. A organizat viaţa monahală după criteriul obştei. A scris Regulile vieţii monahale şi a pus bazele Filocaliei cu Sf. Grigorie.

A fost hirotonit preot în 364. În 368, cu prilejul unei mari foamete a organizat asistenţa socială şi a făcut a doua împărţire a averii sale săracilor. În 370 a fost ales Mitropolit al Cezareei Capadociei. A înfiinţat instituţii de asistenţă socială, toate aceste aşezăminte fiind cunoscute sub numele de… Vasiliade. Sfântul Vasile a dus o luptă aprigă, cu scrisul şi cuvântul, luminând creştinătatea şi apărând dogma Sfintei Treimi împotriva arianismului şi a altor mişcări eretice.

Este serbat de către creştinii ortodocşi pe data de 1 ianuarie, când a trecut la cele veşnice la vârsta de 50 de ani, intrând în istorie cu numele de Sf. Vasile cel Mare, şi la 30 ianuarie împreună cu Sf. Ioan Gură de Aur şi Sf. Grigorie de Nazianz.

Boboteaza

Una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii este cea de pe 6 ianuarie cunoscută mai ales sub numele de Bobotează, pentru că se prăznuieşte Botezul Domnului. Ea mai poartă numele de Teofania (Theo-Phania = Theo(s) – Dumnezeu + Phania – imagine, viziune, manifestare vizuală) pentru că este momentul în care Dumnezeu se arată în cele Trei Persoane, Tatăl – care rostea din cer cuvintele „Acesta este Fiul Meu întru care am binevoit“, Fiul – mărturisit pe de o parte de Sf. Ioan care Îl şi boteza şi pe de alta de Dumnezeu Tatăl prin cuvintele citate şi Duhul Sfânt care S-a pogorât sub formă de porumbel mărturisind la rându-I dumnezeirea lui Iisus Hristos. Este putem spune icoana cea mai elocventă a Sfintei Treimi. Se vede acum că există o reală deosebire între cele Trei Persoane ale lui Dumnezeu.
În primele secole în această zi se serba şi Naşterea Mântuitorului.

Se amintea atunci şi de nunta din Cana Galileei, ca primă minune a Domnului. Dacă în Orient s-a preluat din Occident ziua de 25 decembrie pentru a se ţine Naşterea Domnului, bisericile din Apus au preluat 6 ianuarie ca zi de celebrare a Arătării Domnului.

Tăierea împrejur a Domnului nostru Iisus Hristos

Tăierea Împrejur era un moment foarte important în Vechiul Testament, similar cu botezul creştin. Era momentul când primeai pecetea apartenenţei la poporul lui Dumnezeu, adică semnul legământului pe care Avraam l-a făcut cu Dumnezeu. Hristos se supune acestui ritual tocmai pentru a demonstra că nu venise să schimbe acest legământ.

Interesant este că medicina a descoperit astăzi că viteza de coagulare a sângelui în ziua a opta de la naştere este cea mai ridicată din toată durata vieţii. Dumnezeu a poruncit lui Avraam ca această practică să fie îndeplinită exact în acea zi.

În perioada apostolică au existat voci care cereau ca şi creştinii proveniţi din alte neamuri decât evreii să suporte acest ritual. Atât de mare a fost controversa încât s-a  convocat un sinod apostolic care a decis că Tăierea  împrejur a fost pecetea Vechiului Testament, iar pecetea Noului Testament este Sf. Botez, care este o naştere din nou din apă şi din Duh.

Octavian GOGA, Adrian NEDELCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.1, 1-15 IANUARIE 2008

֩ Comentarii