Imprimati articolul

Limba lui Voronin

Convorbire cu acad. Mihai Cimpoi, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova

– Dacă ar fi să facem, cum s-ar zice, un bilanţ, cu ce se prezintă acum Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova?

– Printr-o implicare profundă în procesul de renaştere naţională basarabeană românească. Aceasta pare pentru unii un miracol, dacă ne gândim că după momentele 1940 şi 1944 am rămas fără intelectualitate, trimisă la „educare“ în Siberia. Este o minune că, în anii '80 ai secolului trecut, urmaşi ai acestora, reveniţi în locurile natale, au pus umărul pentru revenirea la simbolurile naţionale, la valorile democratice, la alfabetul latin şi la statutul de limbă oficială pentru limba română.

– Şi, totuşi, limba oficială de azi este cea... moldovenească...

– Într-adevăr, în Constituţia republicii este înscrisă o eroare istorică privind limba moldovenească, pe care toată lumea nu o recunoaşte, chiar dacă preşedintele Voronin vrea să trecem cu toţii la o limbă pe care nimeni n-o vorbeşte. Noi ne-am tot gândit să găsim o armă. Şi, am găsit-o. Consiliul de Conducere al Uniunii Scriitorilor a anunţat recent Guvernul că a decis să retragem, din toate manualele şcolare, toate textele realizate de scriitorii şi poeţii basarabeni.

Şi au trebuit să ne asculte. Vă daţi seama că noi luptăm, în continuare, pentru reîntronarea limbii române în Basarabia. Am realizat o culegere amplă de studii, documente şi comunicări, ce seamănă cu un vers al lui Nichita Stănescu, care spune aşa: „Limba română este patria mea“. Astfel, culegerea de care am vorbit constituie o cronică a noastră în slujba limbii române.

Noi, membrii Uniunii Scriitorilor, mergem prin sate şi oraşe, facem şi excursii de documentare. Astfel ne ciocnim cu indivizi puşi pe falsificarea istoriei noastre. Într-o recentă vizită la Cetatea Albă (oraş aflat în Ucraina şi purtând numele de Belgorod), un ghid ne-a vorbit despre vechea cetate ca fiind una ucraineană. „Cum aşa?“ am întrebat noi. „Ştim că a fost una românească!“ „A, dvs. sunteţi de la Chişinău! Staţi aşa, că pentru dvs. avem alt ghid, cu o altă istorie“. Vedeţi, în sudul Basarabiei sunt acum două istorii...

– Câţi membri numără azi Uniunea Scriitorilor din Moldova?

– Peste 300 de membri români, ruşi, chiar şi câţiva de limbă găgăuză.

– Aveţi edituri, reviste în limba română?

– Avem câteva edituri puternice, specializate exclusiv pe carte românească: „Cartier“, „Litera“, „Cartea şi ştiinţa“ şi altele. Avem şi câteva reviste, între care „Viaţa Basarabiei“, „Literatura şi Arta“.

– Doleanţe pentru viitor...?

– Să ne aliniem în procesul de integrare generală românească. Pentru că spaţiul cultural este acelaşi. Literatura română este una şi indivizibilă. Nu avem două literaturi, ci doar una, fie dincolo, fie dincoace de Prut. Spun aceasta deoarece limba română este cea prin care se rosteşte fiinţa naţiunii noastre.
Noi trebuie să respectăm această limbă! Cu ea intrăm în dialogul european. Ea trebuie cultivată şi promovată, astfel încât identitatea noastră să fie susţinută. De aceea luptăm pentru adevărul ştiinţific că denumirea corectă a limbii noastre este Limba Română.

– Cu ce vă mai ajută ţara?

În primul rând cu burse de studii acordate scriitorilor basarabeni. Prin organizarea de manifestări comune, dar şi prin finanţarea unor programe culturale. Totul, în slujba renaşterii naţionale din Basarabia, care sperăm ca din 2009 să fie guvernată de români.

(C.B.)
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 13, 1-15 IULIE 2008

֩ Comentarii