Imprimati articolul

Nedemni de Istrati

Înfipt în Bărăganul cu ciulini, magistral evocat de Istrati într-una din scrierile sale, satul Baldovineşti e aidoma unui bătrân gârbovit, cu obrazul brăzdat şi înnegrit de arşiţa verii. Oameni cu portul simplu trebăluiesc pe lângă casele modeste, aşezate de o parte şi de alta a drumului ce despică câmpia.

În acest peisaj, uşor sumbru, l-am regăsit pe Istrati, romanticul justiţiar, privind lumea pe sub ochelarii săi groşi, de la ferestruica unei căsuţe zugrăvite în culori cenuşii.

O stranie strămutare
Aflată la „umbra“ vestitului han de odinioară „La Moş Anghel“, complet refăcut după un incendiu, casa memorială a scriitorului n-are aproape nimic din caracteristicile unui aşezământ de acest tip.

Privită din exterior, locaţia trece cel mult drept o anexă gospodărească, neexistând nicio inscripţie ori plăcuţă care să indice destinaţia exactă a localului. Are două cămăruţe şi un hol, prevăzut în capăt cu o sobă. Cea din stânga are pereţii tapetaţi cu poze de epocă, în care se regăsesc membrii familiei scriitorului, iar pe jos preşuri vechi. În cealaltă cămăruţă se găsesc câteva vase de lut, obiecte de ţesut şi un pat, precum şi zeci de cioburi de sticlă de la geamurile sparte.

Casa are tot timpul uşa ferecată, după cum avea să ne mărturisească tânărul preot al satului, Ionuţ Piteş. „Casa a fost ridicată în anii ’70, scriitorul nelocuind practic aici, ci într-o altă zonă a satului, numită Praporgescu. Din acea casă a mai rămas un grajd şi o magazie, actualul proprietar refuzând accesul oricărui doritor să se apropie de acele incinte, sugerându-le să se uite peste gard.

Din 1990 până în 2002 a fost lăsată în paragină. Biserica a întreţinut-o din răsputeri. E păcat de ea“, s-a confesat preotul paroh, care a completat că ultimii vizitatori ai casei lui Istrati din Baldovineşti au fost… francezii!, membri ai fundaţiei Panait Istrati din Hexagon.

„Căci Bărăganul e singuratec. Pe spinarea lui, niciun copac! Şi, de la un puţ la altul, ai tot timpul să mori de sete. Nici de foame nu te apără. Dar dacă cumva eşti înarmat contra acestor două nevoi ale gurii şi dacă vrei să te afli singur cu Dumnezeul tău, atunci du-te pe Bărăgan: e ţinutul pe care creatorul l-a hărăzit Munteniei pentru ca românul să poată visa în voie“.

„Visări, gânduri, înălţare şi pântec gol, iată ce dă gravitate omului născut pe Bărăgan — această pustietate care ascunde apa în străfundul ei şi unde nimic nu răsare de la sine, nimic, în afară de ciulini“.
(Ciulinii Bărăganului – Panait Istrati)

Panait Istrati - opera
Povestirile lui Adrian Zografi, Ciclul Viaţa lui Adrian Zografi, din care sunt de remarcat romanele şi povestirile: Chira Chiralina (1924), Moş Anghel (1924), Codin (1925), Prezentarea haiducilor (1925), Domniţa de Snagov (1926), Mihail (1927), Ciulinii Bărăganului (1928), Casa Thüringer (1933), Biroul de plasare (1933), Răsărit de soare (1934), Spovedania unui învins (1929).

Camelia MOISE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.12, 16-30 IUNIE 2008

֩ Comentarii