Imprimati articolul

Diversiunea, arma impostorilor

A uza de ceea ce facem şi trăim la fiece pas este un mod de lucru şi de viaţă al multora dintre noi. Întâlnim adesea indivizi care afişează în orice împrejurare şi mai ales pe micile ecrane un aer de mari înţelepţi. Aceştia se socotesc că sunt în măsură să dea sfaturi şi, mai cu seamă, să-şi aroge dreptul, deloc lipsit de interes, de a se implica în viaţa noastră „spre binele tuturor“.

Urmărind însă cu atenţie firul lucrurilor, nu e deloc greu să realizezi tendinţa respectivilor de a manipula opinia publică în interesul unor grupuri ce nu urmăresc nicicum ceea ce afişează.

Iată, de pildă, numai două exemple. Primul se referă la acei „reprezentanţi ai neamului“ în Parlamentul României care, slujind cu mult devotament interesele unor ONG-uri, luptă şi… luptă pentru promovarea unor legi favorabile acestor organizaţii în temeiul cărora se micşorează şi se folosesc sume imense, din buzunarul fiecăruia dintre noi până la urmă, întru apărarea… câinilor vagabonzi.

Acesta este obiectivul. Nu voi intra în amănunte pentru că s-ar putea să deranjez, ba mai mult, să jignesc iniţiatorii acestor demersuri şi cu atât mai mult pe beneficiarii lor.

Personal sunt un mare iubitor de animale. Îmi îngrijesc câinele aproape ca pe un copil. El nu poate cuvânta, trebuie să intuieşti ce vrea. Dar de la acest mod de a aborda lucrurile la făţărnicia unora faţă de animalele nimănui care zilnic fac zeci de victime numai în Bucureşti mi se pare o mare distanţă.

Mă întreb de ce nu luptă la fel pentru elaborarea de legi în acest sens şi pentru apărarea mieilor, viţeilor, celorlalte animale în general pe care omul le creşte, îngrijeşte şi apoi le sacrifică. De ce le ucid? Tot animale sunt. Mi se pare aberantă abordarea, în vreme ce mii de copii şi bătrâni nu au ce pune pe masă de la o zi la alta. Şi trăiesc aşa, fără legi întru apărarea lor.

Al doilea exemplu vizează alt tip de organizaţii al căror scop afişat este acela de a… apăra mediul. Mai ales în numele acestei idei se întreprind acţiuni, întotdeauna însoţite de microfoane şi camere de luat vederi ale unor posturi de radio şi de televiziune care au intrat prea uşor în focul lor, menite a „informa“ opinia publică despre „pericolele“ iminente ale folosirii, de pildă, a ultimelor cuceriri ale ştiinţei.

Dacă trebuie să mă refer la agricultură, atunci se impune să spun că utilizarea biotehnologiilor de ultimă oră, a organismelor modificate genetic (OMG) la care respectivele organizaţii fac tot mai mult referire s-a dovedit a fi un succes al cercetării în domeniu, deosebit de eficiente pentru agricultură şi agricultori şi deloc nocive pentru regnul animal.

Dacă n-ar fi aşa, ţările dezvoltate care produc suficient pentru a asigura necesarul de culturi convenţionale n-ar fi acceptat introducerea în cultură a acestor tehnologii.

Stau şi întreb, bunăoară, de ce aceste organizaţii nu luptă, iată, împotriva marilor poluatori, cum ar fi fabricanţii de maşini? Să fie oare la mijloc explicaţia că aceşti bolizi sunt mari consumatori de petrol?

Să nu uităm că diversiunea şi manipularea au fost întotdeauna armele impostorilor.
Aşadar, să cugetăm înainte de a crede…

Ing. I. BANU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.11, 1-15 IUNIE 2008

֩ Comentarii