Imprimati articolul

Agricultura şi priorităţile ei

Agricultura românească are cea mai mică pondere în cadrul Produsului Intern Brut, fiind considerată, pe bună dreptate acum, ca o adevărată „cenuşăreasă“ a economiei româneşti.

Afacerile din agricultură, implicit cu terenuri agricole, se anticipează că vor avea randamente de peste 100% în următorii 5-10 ani.

Este evident că avem disponibilităţi mari în sectorul agroalimentar. Terenurile arabile de la noi sunt fertile şi productive, iar în cazul folosirii eficiente a acestora se pot obţine recolte mari de cereale, legume, leguminoase şi fructe. De asemenea, sectorul vitivinicol este bine reprezentat la noi şi, chiar în anii nefavorabili, se pot obţine recolte mari şi de bună calitate.

Fondul forestier este însă în mare suferinţă. Sunt necesare împăduriri şi regenerări ale acestuia de până la 20-25% din suprafaţa ţării.

În ceea ce priveşte zootehnia, trebuie remarcat faptul că avem rase de animale productive şi material reproducător de bună calitate, dar într-un număr îngrijorător de mic. În acest domeniu, ca şi în cele ale horticulturii, viticulturii şi pomiculturii, îşi spune cuvântul activitatea de cercetare ştiinţifică, tot mai deficitară în ţara noastră după anul 1990.

Pentru a deveni dintr-o „cenuşăreasă“ o adevărată „regină“ a economiei, aşa cum merită, agricultura românească trebuie să beneficieze de programe prioritare de dezvoltare, de bugete din ce în ce mai mari, în funcţie de necesităţile şi tendinţele manifestate pe piaţa românească şi europeană.

Dr. Mihai BRATU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.11, 1-15 IUNIE 2008

֩ Comentarii