Imprimati articolul

Asigurarea – mijloc de protejare a producţiei agricole

Agricultura este o ramură de mare importanţă a economiei României, angrenând 25%-30% din forţa de muncă (populaţia activă). Din păcate, acest sector contribuie doar cu aproximativ 10% la formarea Produsului Intern Brut.

Modul de privatizare, fărâmiţarea proprietăţii funciare, crearea unui număr mare de producători autonomi neperformanţi, abandonarea unor exploataţii agricole şi a unor capacităţi de producţie agro-alimentară optime, lipsa unui sprijin eficient din partea statului, dar şi a ofertelor de finanţare din partea băncilor, alături de absenţa unor mecanisme de piaţă, au determinat transformarea agriculturii româneşti într-un sector de subzistenţă.

La aceasta se adaugă factorii de mediu, care în ultimii ani, au generat pierderi financiare semnificative producătorilor agricoli, ce au făcut ca în multe cazuri să nu poată relua procesul de producţie.

Acestea au fost contextul şi constrângerile cu care s-a confruntat piaţa asigurărilor agricole în ultimii ani. Se cuvine făcută totuşi, precizarea că adoptarea în 2002 a Legii nr. 381 care reglementează despăgubirea riscurilor catastrofale (seceta, inundaţiile, îngheţul) a oferit un impuls benefic pentru dezvoltarea în perspectivă a acestui segment al asigurărilor.

În condiţiile integrării în Uniunea Europeană, România înregistrează un influx important de fonduri destinate reformei structurale şi dezvoltării agriculturii, dar şi a infrastructurii din zona rurală, aceste finanţări oferind noi oportunităţi pentru societăţile care activează în acest sector.

Experienţa ţărilor dezvoltate a demonstrat că, fără o creştere puternică a asigurărilor agricole, încercarea de realizare a unei agriculturi moderne este iluzorie. Investiţiile necesare cultivării pământului sunt prea importante pentru a ignora riscurile climatice.

Crearea unei agriculturi moderne presupune, pe lângă dezvoltarea unui sector de servicii asociate pentru agricultură, elaborarea unei legislaţii specifice pentru finanţarea acesteia şi a unui sector de asigurări pentru protecţia patrimoniului.

Piaţa este tânără şi în formare

Piaţa asigurărilor agricole din România o putem considera în continuare tânără, în formare, dar de mare perspectivă.

Aceasta a crescut în anul agricol 2006-2007 la cca17-18% din potenţialul de asigurat existent, faţă de 12% în anul precedent. Impulsul a fost dat în special de subven’iile acordate pe hectar la unele culturi, la specii de animale, îndeosebi în toamna anului 2007, şi ca urmare a Ordinului Ministerului Agriculturii.

Consider că, prin soluţionarea în perioada următoare a principalelor probleme din agricultură, se va putea ajunge la circa 40-50% din potenţialul real asigurabil în România, ceea ce este încă doar jumătate, comparativ cu alte ţări din Uniunea Europeană.

Această piaţă necesită produse corecte şi cu un echilibru privind raportul între preţul poliţei suportat de asigurat şi riscul din ce în ce mai ridicat în ultimii ani la produsele agricole, suportat de către Asigurator (societatea de asigurare), precum şi exigenţele Reasiguratorilor.

Pledoarie pentru o concurenţă loială

De subliniat că Prima de asigurare la culturi agricole, conform cataloagelor stabilite în condiţiile de asigurare, în baza unor studii tehnico-economice şi a datelor statistice din ultimii 50 de ani, reprezintă circa 4-5% din suma asigurată, în funcţie de zona de cultură şi riscurile luate în asigurare.

Ca urmare a unei concurenţe neloaiale şi chiar neprofesioniste se practică şi cotaţii de 1-1,5% care, de fapt, nu acoperă nici cheltuielile de administrare şi achiziţie suportate de asigurator. Aceasta face ca, în ani cu rate de daune de peste 70%, să se înregistreze pierderi substanţiale la societăţile de asigurări ce practică acest produs.

În anul 2007, din cauze obiective, compania FATA a înregistrat o rată de daune la culturi agricole de 97%, iar la animale de 133%, ceea ce a condus la importante pierderi bilanţiere.

Se impune ca UNSAR, împreună cu societăţile de asigurări, cu sprijinul CSA şi al Consiliului Concurenţei, să analizeze cât mai urgent această situaţie la produsele de asigurări agricole şi să stabilească măsuri corespunzătoare.

Prognoza este încurajatoare

Asigurările agricole din România vor avea în continuare o evoluţie ascendentă, dar nu spectaculoasă, având în vedere următoarele provocări cu care se confruntă agricultura în România, şi anume:

Ştim bine cu toţii de existenţa unui potenţial important în economia agrară românească, dar care trebuie pus în valoare, spre exemplu:

– În primul rând: cultivarea întregii suprafeţe arabile a României de circa 9 milioane hectare, dar din care în ultimii ani nu se cultivă mai mult de
4-5 milioane de hectare. Fărâmiţarea suprafeţelor în parcele mici a făcut ca 50% din producătorii agricoli să deţină în medie 2 hectare de teren agricol. Această situaţie creează probleme deosebite în aplicarea unor tehnologii performante, care să asigure randamente de producţie sporite.

– În al doilea rând: punerea în valoare a potenţialului zootehniei româneşti. Trebuie realizat pe baza sporirii efectivelor de animale în ferme organizate şi dotate conform cerinţelor tehnice şi economice din Comunitatea Europeană.

– Al treilea factor ţine de refacerea şi readucerea în stare de funcţionare a sistemelor de irigaţii, desecare şi combatere a eroziunii solului, foarte importante, având în vedere schimbările condiţiilor climatice pe fondul încălzirii globale.

În discuţie se mai află:

• lipsa mijloacelor financiare la producătorii agricoli şi, nu în ultimul rând, o slabă educaţie privind asigurările de toate tipurile în mediul rural, acestea fiind probleme deosebite în sectorul asigurărilor agricole;

• subvenţionarea de către stat a primelor de asigurare la principalele culturi de importanţă naţională şi a unor specii de animale cu cel puţin 50% din prima ce trebuie suportată de un producător agricol.
În România, în anul 2005-2006 s-au acordat de către stat subvenţii de 50% din valoarea primei de asigurare la principalele culturi şi animale de importanţă naţională. Din păcate, în anul 2008, în Bugetul Ministerului Agriculturii nu este prevăzut nimic.
În loc de concluzii

Consider că este necesar ca, în perioada imediată, în preocuparea tuturor instituţiilor decizionale din România ar trebui să se afle semnalele nu tocmai optimiste rezultate din studiile prezentate de ONU referitoare la deficitele alimentare, premisele legate de schimbările obiceiurilor alimentare în ţările din Asia şi utilizarea biocombustibililor pe baza materiilor prime agricole.

Costel EREMIA, preşedinte FATA ASIGURĂRI SA ROMÂNIA, Grupul Generali
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.11, 1-15 IUNIE 2008

֩ Comentarii