Imprimati articolul

Nemeritata ocară

O călătorie prin satele dobrogene în acest început de vară incert îţi răsplăteşte efortul, printr-o imagine dătătoare de speranţă.
Gospodării îngrijite, grădini lucrate, semănate frumos, case văruite, garduri reparate şi, pretutindeni, flori...

Peste tot vezi furnicar de oameni care trebăluiesc de zor. Viaţa săteanului, cu bune, cu rele, îşi urmează cursul. Cu toate acestea, parcă ţi-e frică să te bucuri, să te laşi copleşit de renaşterea naturii, de revenirea la viaţă a spiritului satului.

Ştirile, mesajele distructive, agresive care ne pătrund în casă şi în suflet prin ecranul televizorului ne-au marcat profund.

Cazuri patologice, care s-ar cuveni analizate în emisiuni specializate, fiind categoric teme de cercetare medicală şi de sociologie, au devenit pentru, o anumită parte a presei, subiecte curente.

Chiar şi telespectatorii avizaţi, cunoscători ai realităţii din lumea satului, sunt uneori tulburaţi profund de varianta sinistră a materialului publicistic. Nu ştii ce să mai crezi!
Se fac anchete în care reporterii pun accent pe limbaj, pe defecte fizice şi pe naivitatea bieţilor oameni care sunt provocaţi să se dea în spectacol.

Să faci haz de problemele unor necăjiţi, care nu au altă vină decât că nu ştiu să se exprime la fel ca învăţătorul satului, este o încălcare gravă a deontologiei profesionale.
Lumea satului pare a fi populată numai de ucigaşi, beţivi şi de proşti.

Răul provocat de scormonitul prin gunoaiele societăţii, ignorând voit cauzele care duc la deviaţii comportamentale, lasă urme adânci pe obrazul satului românesc.

Scos din circuitul normal al vieţii tocmai de presă – o voce esenţială în stabilirea unui diagnostic social corect – satul şi ţăranul sunt puşi la colţul istoriei contemporane.
Majoritatea tăcută, care trudeşte şi se luptă cu timpurile ce îi sunt potrivnice, mai are de dus în spate o nemeritată povară.

A ignora adevăratele probleme ale ţăranului, a întoarce spatele dezastrului în care statul îl sileşte să trăiască printr-o politică inconsecventă şi incoerenţă sunt dovezi de incompetenţă şi trădare.

Revenind la imaginea tonică, proaspătă a gospodăriilor ţărăneşti, avem motive să credem că, oricât de grele sunt încercările prin care trece satul românesc, există ceva mai presus de orice: viaţa veşnică a firului de iarbă.

Rodica Simionescu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.11, 1-15 IUNIE 2008

֩ Comentarii