Imprimati articolul

În zilele de restrişte, un prieten

Alături de generalul Berthelot, şeful misiunii militare franceze, de ministrul Franţei, Saint Aulaire, şi trimisul extraordinar şi ministrul plenipotenţiar al Belgiei la Bucureşti, baronul Van Ypersele de Strihon Maximillen s-a dovedit, în perioada care a premers intrării României în marea conflagraţie mondială şi pe parcursul desfăşurării acesteia, un mare prieten al poporului nostru, căruia i-a înţeles aspiraţiile şi i-a descoperit calităţile.

Rapoartele diplomatului belgian constituie, după mai bine de nouă decenii de la desfăşurarea evenimentelor, o cronică revelatoare în care se desfăşurau cu o mare autenticitate faptele unei epoci glorioase.

El a dezvăluit jaful asupra economiei naţionale întreprins de firmele Germaniei wilhelmiene, cantităţile imense ale exportului cu cereale dirijat către Puterile Centrale în perioada 1914-1916 şi condamnarea la foamete a poporului român.

Într-un raport trimis ministrului său, pe 29 martie 1916, baronul Ypersele de Strihon consemnează: „...Prin această nouă vânzare, rezultă că România şi-a lichidat întreaga recoltă din 1914 şi din 1915, că aceste două recolte (...) au fost vândute în întregime duşmanilor. Aceştia au dus din România 190.000 de vagoane de cereale şi, pe ascuns, un număr considerabil, dar greu de evaluat, de vagoane prin contrabandă plecate zilnic prin toate punctele de frontieră.“

Spectrul foametei

Şi consecinţele nu au întârziat să se arate. Spectrul foametei, al molimelor şi al mizeriei s-a transformat într-o realitate tragică care a luat proporţii fatale începând cu dramaticul moment al iernii lui 1917. Aflat la Iaşi, ambasadorul Belgiei îndură aceleaşi vicisitudini ca şi populaţia ţării, câtă mai rămăsese. Într-un raport datat 24 martie 1917, ministrul belgian notează: „...Oamenii nu au, ca să spun aşa, nimic de pus în gură, n-au decât adăposturi improvizate în care să locuiască la 20 de grade sub zero. Nu se găseşte în prezent în Iaşi niciun cartof, iar raţia de carne a ofiţerilor şi medicilor străini nu depăşeşte două kilograme şi jumătate pe lună. S-au consumat ultimii porci şi păsări. Ce va urma, nu se ştie.“

După un lung cortegiu de suferinţe care nu se încheiase în plină vară a anului 1917, miezul lui august a constituit pentru România şi victoria răsunătoare asupra armatelor inamice.

Împotrivindu-se propunerii guvernului ca diplomaţii străini să fie evacuaţi la Cherson, în Ucraina, diplomatul belgian, plin de entuziasm, scrie în raportul trimis ministrului său de externe: „Soldaţii români rezistă cu succes, imobilizând inamicul în ofensivă şi cauzându-i mari pierderi.“

Martor la înfăptuirea Marii Uniri pentru care poporul român a făcut atâtea sacrificii, baronul Van Ypersele de Strihon părăseşte ţara noastră la 20 iunie 1919, fiind trimis la legaţia din Varşovia a Regatului Belgiei.

Pentru serviciile sale aduse poporului român, diplomatul belgian a fost decorat cu Ordinul „Coroana României cu Mare Cordon“.

Stelian Ciocoiu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.11, 1-15 IUNIE 2008

֩ Comentarii