Imprimati articolul

O realizare de senzaţie: cireşul... de octombrie

Mă întâmpină între două rânduri de pomi înfloriţi, zâmbind cu toată faţa. Se numeşte  Petre Ludovic (foto) şi este – aşa cum îi spun specialiştii din întreaga ţară – părintele cireşelor. „Mă bucur că aţi venit, ne spune domnia sa, în această perioadă pentru mine cea mai frumoasă din an, clipă fără asemănare, când fiecare din aceşti pomi, prin mireasma dulce şi prin albul florilor, mă face fericit“.

– Să spunem cititorilor noştri şi unde ne aflăm ...

– Suntem într-una din fermele Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iaşi, şi anume în colecţia naţională de cireş a României, unică în ţară, care cuprinde peste 550 de soiuri sau genotipuri din întreaga lume, a doua din Europa şi a IV-a din lume. Tot aici se află şi colecţia de vişin, ceva mai mică – cuprinde doar 124 de soiuri, dar la fel de importantă.

– De când datează aceste colecţii?

– În urmă cu 31 de ani aici era un lan cu porumb. Am plantat atunci primii pomi şi pentru că în această binecuvântată zonă a ţării vişinul şi cireşul, în special, au condiţii optime – în judeţul nostru sunt cele mai mari suprafeţe cu aceşti pomi şi tot aici se obţin cele mai mari producţii de fructe. Aici s-au încercat în timp soiuri din întreaga lume şi s-a început crearea de noi soiuri. Paralel, avem rezultate, spun eu deosebite, şi în perfecţionarea tehnologiilor, în probleme de protecţie etc., toate acestea legate de cireş şi vişin.

Trei dintre ultimele trei brevete

– Să spunem că rezultatele obţinute de colegii dumneavoastră, de staţiune sunt cunoscute şi apreciate în întreaga ţară şi peste hotare. În ceea ce priveşte cireşul, marea dumneavoastră pasiune, ce ne puteţi spune?

– Am iubit acest pom din copilărie, m-am dedicat lui şi, după ani de muncă, am reuşit să omologăm 20 de noi soiuri din care, vă spun aceasta în premieră, în urmă cu câteva zile am primit brevete de invenţie pentru trei: Cetăţuia – numit astfel după faimoasa mănăstire care, iată, ne străjuieşte, Cătălina şi Golia. Aşteptăm şi celelalte brevete, fireşte în timp, pentru că munca noastră, în colectiv, înseamnă ani de efort, iar rezultatele se văd după ani îndelungaţi.

– Aşadar, noi soiuri cu calităţi deosebite pe care noi, consumatorii, le dorim pe o perioadă cât mai lungă a verii.

– Prelungirea maturării fructelor e unul dintre obiectivele noastre. Ne-am propus ca, începând din luna mai, cireşele să se afle în consum într-o perioadă cât mai lungă a anului. De regulă, se ştie, cireşele se termină la sfârşitul lunii iunie. Noi am reuşit, aşa cum vă spuneam, după ani de muncă, să creăm soiuri timpurii cum ar fi Cetăţuia, care se coace în jurul datei de 15 mai, până la cireaşa care se maturează la începutul lunii octombrie. Aşa cum vă spuneam, toate acestea sunt rezultatele unei munci de zeci de ani, ce nu se opreşte aici, pentru că în urma noastră vin colegi tineri, entuziaşti, care vor duce mai departe ceea ce am realizat noi.

Direcţia este una greşită

– Vorbiţi, domnule doctor inginer, de continuarea activităţii de cercetare în timp. Din
păcate, în întreaga ţară terenurile destinate cercetării agricole sunt ţinta unor nesfârşite retrocedări mai mult sau mai puţin legale.

– Aveţi dreptate, cred că mergem într-o direcţie greşită. Nu se poate concepe agricultura fără cercetare. care trebuie menţinută şi susţinută. Dacă aceasta dispare, încet-încet murim şi noi!

• Cercetarea nu are cum să dispară.

• Colecţia naţională de cireş a SCDP Iaşi – a II-a din Europa şi a IV-a din lume.
• 20 de soiuri noi de cireş omologate.

Stelian CIOCOIU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2008

֩ Comentarii