Imprimati articolul

Păşunatul îşi are regulile lui

Valorificarea superioară a potenţialului păşunilor în produse animaliere de calitate se poate face numai de animalele pregătite corespunzător pentru a putea face faţă solicitărilor la care sunt supuse pe perioada de păşunat.

Pregătirea animalelor pentru păşunat presupune:

- acomodarea treptată a animalelor la condiţiile mediului exterior prin scoaterea acestora în padocuri, pentru plimbări în incintă sau pentru păşunat, pe suprafeţele din vecinătatea fermei, pentru perioade din ce în ce mai lungi;

- trecerea lentă de la furajarea de stabulaţie la cea cu masă verde se realizează prin creşterea treptată în raţie a cantităţilor de suculente, iar apoi prin amestecul furajelor verzi cu grosiere;

- acţiunile sanitar-veterinare care se efectuează se referă la depistarea unor boli transmisibile, la operaţiuni imunoprofilactice, la tratamente generale antiparazitare şi la curăţirea şi toaletarea ongloanelor şi copitelor.

Vor fi admise pentru păşunat numai animalele capabile să suporte deplasarea şi solicitările acesteia.

Se vor evita:

- păşunatul pe rouă, brumă, imediat după ploaie sau în zilele cu variaţii mari de temperatură şi precipitaţii abundente;

- revenirea pe aceeaşi parcelă la intervale mai mici de 21 de zile;

- este obligatorie scoaterea animalelor de pe parcelele cu plante toxice.
Păşunatul se începe când roua se ridică şi se desfăşoară în 2 reprize, cu o pauză la amiază pentru odihnă, adăpare, muls, după caz şi pentru evitarea efectelor negative ale caniculei. În zilele foarte călduroase, păşunatul se face dis-de-dimineaţă şi se prelungeşte seara târziu sau se poate face şi noaptea. Pentru realizarea unui randament cât mai mare de valorificare a resurselor de masă verde este indicat ca păşunatul să se facă pe tarlale. În cazul păşunilor netarlarizate se poate face un păşunat mai eficient prin dirijarea avansării treptate şi grupate a animalelor de către îngrijitori.

Concentratele ca supliment de hrană se administrează pe cât posibil la aceleaşi ore ca în stabulaţie. Fibroasele se administrează dimineaţa înainte de scoaterea la păşune. Sarea şi brichetele cu diferite microelemente se asigură la discreţie în locurile de retragere a animalelor, iar adăparea se face de minimum trei ori pe zi.

Repartizarea păşunilor se face în funcţie de categoria de exploatare şi starea fiziologică. Astfel, vacile de lapte, oile cu miei şi tineretul de structură mică trebuie să beneficieze de păşunile cele mai valoroase şi apropiate, iar la distanţele mai mari se repartizează oile (cu excepţia oilor mame) şi tineretul bovin de peste 12 luni.

Tehnica păşunatului

Păşunatul se declanşează în momentul în care terenul este zvântat şi când plantele au înălţime minimă de 15 cm pentru oi şi 20 cm pentru bovine şi cabaline. La început, păşunatul durează 1-2 ore pe zi, prelungindu-se treptat în următoarele zile până la 8-10 ore pe zi, în funcţie de producţia animalelor şi a păşunii.

Ing. Liviu FERNEA, OJCA Satu Mare
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2008

֩ Comentarii