Imprimati articolul

Şofrănelul – o alternativă la floarea-soarelui

În zonele secetoase, pe terenurile sărace, chiar pe sărături şi soluri pietroase, se poate cultiva şofrănelul, acolo unde alte culturi nu dau rezultate.

Şofrănelul are rădăcina pivotantă, puternic ramificată şi pătrunde până la 2 m adâncime, ceea ce îl face rezistent la secetă.

Uleiul obţinut de la şofrănel se foloseşte în alimentaţie, fiind apreciat pe primul loc după cel de floarea-soarelui şi soia. El este un ulei dietetic, excelent pentru salate.
Turtele rezultate de la extragerea uleiului sunt foarte bogate în proteină (35-42%), constituind un furaj valoros pentru animale.

Şofrănelul este o cultură complet mecanizabilă.

În asolament ocupă locul după cereale păioase sau prăşitoare. Nu este indicat după cartof, sfeclă, tutun, fiind atacat de nematozi.

Lucrările solului constau într-o arătură adâncă de 20-22 cm şi bine întreţinută până la semănat.

Fertilizarea. Se recomandă a se aplica 45-60 kg N/ha şi 50-60 kg P2O5/ha.
Sămânţa şi semănatul. Sămânţa este asemănătoare cu cea de floarea-soarelui. Înainte de semănat se tratează cu insectofungicide. Semănatul se efectuează primăvara foarte timpuriu, când temperatura în sol este de 2-3°C. Nu trebuie să ne sperie temperaturile scăzute apărute ulterior, deoarece în faza tânără rezistă la minus 2-3°C şi chiar la -6°C, pe durată scurtă.

Distanţa între rânduri, când se doreşte a se aplica praşile mecanizate, este de 50-65 cm, cu 10-15 kg sămânţă/ha.

În zone mai umede şi neîmburuienate se seamănă la distanţa de 15-20 cm între rânduri, folosind 50-60 kg de sămânţă/ha. În climat secetos, distanţa este 35-45 cm, cu 15-20 kg de sămânţă/ha.

Adâncimea de semănat este de 3-4 cm în zone umede şi 5-6 cm în zone secetoase, ajungând la 8 cm pe solurile uşoare.

Lucrările de întreţinere constau în combaterea buruienilor şi afânarea solului.

Când semănatul s-a efectuat la 50-65 cm între rânduri se aplică 2-3 praşile cu cultivatorul şi eventual două praşile manuale în vetrele de buruieni.

Pe suprafeţe mai mici se pot aplica praşile manuale şi răritul plantelor pe rând, la 10-15 cm, când au 2 perechi de frunze.

În cazul îmburuienării puternice se aplică erbicidarea.

Recoltarea are loc după ce frunzele s-au uscat, iar seminţele sunt de culoare galben-închis, tari, cu conţinutul de 10-11% umiditate. Nu este pericol de scuturare.
Se recoltează cu combina direct din lan şi se pot obţine producţii de 2.000-2.500 kg/ha, iar în condiţii foarte favorabile potenţialul de producţie este de 4.500 kg/ha, obţinându-se peste 1.000 kg ulei/hectar.

Dr. ing. Vasile POPESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.1, 1-15 IANUARIE 2008

֩ Comentarii