Imprimati articolul

Călătorie în… Lumea Nouă: Brazilia (II)

Ca să atingă performanţele despre care vorbesc acum cu mândrie, brazilienii au adoptat o serie de măsuri, programe clare de dezvoltare pe termen mediu şi lung pentru întreaga economie. Agricultura, considerată a fi sursă importantă de creştere economică, a beneficiat de o atenţie deosebită, ceea ce a determinat valorificarea aproape în totalitate a imenselor suprafeţe de teren agricol pe care le-a cultivat an de an, mai întâi cu specii şi varietăţi tradiţionale, apoi cu soiuri şi hibrizi de mare productivitate.

Nevoia de informare, de cunoaştere, apoi de a se aproviziona cu întreaga gamă de produse necesare cultivării pământului în condiţii avantajoase şi de a valorifica eficient şi rapid producţia obţinută i-a determinat pe agricultori să se organizeze în diverse forme asociative. Am întâlnit aici astfel de structuri, înfiinţate şi conduse de fermieri, dar sprijinite substanţial de către stat. Şi ele există nu de puţini ani. Aşa se explică, aveam să înţeleg, succesele înregistrate şi prosperitatea agricultorilor brazilieni.

Formele asociative aici sunt puternice, cu reprezentare la nivel de stat şi naţional. Există o singură structură ce reuneşte toţi agricultorii, indiferent de domeniul de activitate. Federaţia Agricultorilor din Rio Grande de Sol – FARSUL, de pildă, a cărei istorie, mod de organizare şi funcţionare am avut prilejul să le cunoaştem, a fost înfiinţată în urmă cu 81 de ani (1927). Are acum în componenţă 136 de sindicate, câte unul pe fiecare municipiu al statului, care, la rândul lor, reuneşte peste 300.000 de membri, producători agricoli ce au în proprietate sau administrează şi cultivă minimum 15 ha.

Fermierii cu suprafeţe sub această limită sunt organizaţi într-un sindicat separat, care se ocupă de rezolvarea problemelor specifice acestor tipuri de exploataţii.

FARSUL are în componenţa sa CASA RURAL, o structură care se ocupă de afaceri agricole în cadrul federaţiei – Centro Agronegocio –, de fapt mijloceşte relaţiile comerciale – de afaceri – dintre fermieri şi potenţialii furnizori sau beneficiari ai produselor agricole şi SENAR  - serviciul naţional de învăţământ rural – o altă structură care se ocupă de informarea şi perfecţionarea fermierilor.

Federaţia are un buget anual de 8 milioane reali (circa 5 milioane dolari), asigurat din cotizaţia membrilor şi, atenţie, din impozitul pe teren la nivel de ţară, din care se repartizează federaţiilor 4,75%. Iată un mod de organizare şi de susţinere a acestor structuri din care am putea învăţa şi noi câte ceva. Agricultorii şi mai ales guvernanţii. Organizarea teritoriului, constituirea exploataţiilor şi a formelor asociative sunt singurele ce pot asigura folosirea tehnologiilor moderne şi, în consecinţă, performanţă în agricultură.

OMG-urile la ele acasă

Despre biotehnologie am vorbit mult în această călătorie. Fermierii brazilieni nu acceptă ideea de a nu folosi tehnologiile de ultimă oră, considerând că acestea îi ţin în piaţă. De altfel, câţiva dintre ei ne-au prezentat culturi modificate genetic, alături de altele convenţionale.

Şi cel mai neavizat în ale agriculturii şi-ar putea da seama de diferenţe. Să nu mai vorbim de cele 3-4 tratamente aplicate culturii convenţionale pentru combaterea dăunătorului vinovat de compromiterea plantelor, ale căror efecte au fost aproape nule, dar cu o contaminare a mediului de proporţii. „Nu mai acceptăm în cultură decât soiuri şi hibrizi rezistenţi la dăunători şi boli, îmi spunea un fermier.

Organismele modificate genetic sunt o mare realizare a cercetătorilor. Şi dacă prin folosirea lor munca noastră este mai uşoară şi mai profitabilă şi, pe deasupra, nu poluăm mediul, este cu atât mai mult o mare realizare. Ar fi o mare greşeală, pentru care urmaşii noştri ne-ar condamna, dacă nu le-am folosi în cultură. La urma urmei, noi, agricultorii, trebuie să hotărâm ce cultivăm şi ce tehnologii folosim.“

I. BANU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2008

֩ Comentarii