Imprimati articolul

Dimensiunea etnică a Dobrogei

Diversitatea etniilor, a graiurilor, a credinţelor, pacea socială bazată pe concordie şi toleranţă, iată, în câteva cuvinte, faţa frumoasă şi unică a Dobrogei. Pentru cei care nu cunosc îndeajuns modelul interetnic dobrogean, deschidem cu bucurie poarta satelor, unde mai mult ca oricând înfloresc grădinile sufletului.

Sărbători sfinte, datini străvechi, momente magice se petrec acum, pretutindeni în satele dobrogene, în şcoli şi în casele celor care au trecut de prima tinereţe. Elevii care au norocul să aibă dascăli cu vocaţie reconstituie obiceiuri aproape uitate, cu migala restauratorilor de icoane. Suntem în plină olimpiadă a căutătorilor de comori!
Chiar şi în cele mai uitate locuri, unde uliţe, case şi acareturi sunt în ruină, unde există şcoală există şi o şansă pentru tradiţie, pentru nemurirea ei.

Fântâna-Mare, de pildă, este un sat în care majoritatea locuitorilor sunt musulmani.
Într-un sat turcesc perfect conservat, unde singurul element de contemporaneitate şi civilizaţie este şcoala, recent refăcută, copiii au învăţat şi sărbătoresc cu sfinţenie Nevruzul, cea mai veche sărbătoare a lumii turce.

Semnificaţia Nevruzului este de zi nouă, de primenire a sufletului şi a caselor.
La începutul lunii mai, copiii au petrecut, alături de părinţi, dar şi de dascălii lor, HIDIRLEZUL, o sărbătoare care  uneşte comunitatea, o face mai trainică şi mai puternică.

Vorbind despre dascăli, despre  extraordinara lor implicare în păstrarea tradiţiilor, se cuvine spusă şi povestea casei tătăreşti din localitatea Cobadin. Educatoarea Seidali Zulfie a transformat casa bunicilor ei în muzeu. A adunat acolo obiecte tradiţionale, a reconstituit perfect o locuinţă specifică pe care a numit-o Zulfie Totay. Ei bine, în căsuţa aceasta copiii de tătari, români, rromi, bulgari se întâlnesc în diferite ocazii şi se întrec în cântece şi dansuri originale învăţate la şcoală...

Undeva, în judeţul Tulcea, în localitatea Jurilovca, sat cu populaţie de etnie ruso-lipoveană, sau la Slava Rusă, Slava Cercheză, copiii cunosc la perfecţie toate obiceiurile. Vorbesc cu multă plăcere despre  Masleniţa (Săptămâna untului) care se ţine înaintea începerii postului Paştelui, despre Duminica binecuvântării când cei tineri merg prin casele rudelor vârstnice pentru a le saluta şi a le cere iertare.

Ar fi de povestit şi despre grija profesorilor din localitatea Greci pentru ca elevii lor să înveţe dansurile tradiţionale italieneşti, a celor din localitatea Sulina, care i-au învăţat dansurile greceşti, despre profesoara Gabriela Barbu din Constanţa, care a descoperit în satele din nordul Dobrogei un străvechi obicei românesc, Lăzărelul, aproape uitat de populaţia vârstnică, dar readus de copii pe scena şcolii.

Anul European al Dialogului Intercultural este un bun prilej de a prezenta aceste tradiţii, de a le reda strălucirea, dar şi de a omagia delicata trudă a dascălilor de la ţară care i-au învăţat pe copii... neuitarea.

Rodica SIMIONESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2008

֩ Comentarii