Imprimati articolul

Obsedanta premoniţie alimentară

Faptul că marile distorsiuni ale pieţei alimentare sunt semnalate, ce-i drept, într-o manieră voalată, până şi de cele mai înalte instituţii mondiale în materie de previziuni şi analize economice: Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială, este o dovadă că asupra omenirii planează un mare pericol.

Intervenţia acestor organisme lasă să se înţeleagă că dacă va fi să fie, criza alimentară a omenirii este una indusă, nu reală. Analiştii în materie de previziuni susţin că OPEC este un copil mic în faţa forţelor obscure care gestionează actualul haos al pieţei alimentare.
Scumpirea fără precedent a alimentelor nu are o motivaţie economică.

Într-un an în care agricultura mondială a asigurat stocuri cel puţin la nivelul anilor de referinţă, în România preţul pâinii, uleiului, al cărnii, laptelui şi produselor procesate aproape că s-a dublat.

Care ar fi explicaţia? Ea ţine de acţiunea necontrolată a celor care fac jocul preţurilor alimentelor pe o piaţă scăpată de sub control.

Obsesia premierului Călin Popescu Tăriceanu este aceea a scumpirii fără discernământ a pâinii şi a celorlalte alimente de bază. Pe bună dreptate, premierul cere decontul costurilor produselor alimentare aflate pe rafturile supermarketurilor, dar nu aceasta este marea problemă a consumatorilor români.

Politica pe pâine a premierului ar trebui transferată şi în zona produselor lactate şi uleiurilor. Aceste produse au ca sursă de materie primă furnizorii şi procesatorii autohtoni. Ei bine, aceştia din urmă, în complicitate cu marile lanţuri comerciale străine ce activează în România, sunt cei care obligă la flămânzirea unei mari părţi a populaţiei din România.

De unde şi până unde uleierii au dublat şi chiar triplat preţul unui produs pe care în toamnă l-au achiziţionat în batjocură: 1-1,3 lei pe kilogramul de seminţe de floarea-soarelui? De unde şi până unde, lăptarii se prezintă pe galantarele supermarketurilor din România cu preţuri de 3-4 ori mai mari decât cel plătit crescătorilor de animale? În cazul cărnii, subalternii premierului Tăriceanu nici măcar nu manifestă intenţia să facă o analiză a pieţei.

În 2007, România şi alte câteva ţări din Europa, au avut de suferit de pe urma secetei. Pe plan mondial, însă, producţia vegetală a fost influenţată nesemnificativ de aceste calamităţi naturale. Dovadă şi dimensiunea actuală a stocurilor de materie primă, începând cu grâul şi sfârşind cu floarea-soarelui sau soia. În pofida acestor excedente vandabile, preţul alimentelor cunoaşte o explozie fără asemănare.

Nu dorim să ne hazardăm în agrearea unor previziuni ale analiştilor în materie, dar o întrebare se pune: Cum este posibil ca într-un an agricol mondial cel puţin acceptabil, un număr important de oameni să îngroaşe rândurile flămânzilor de până acum?; Cum este posibil ca într-o primăvară ce se anunţă extrem de promiţătoare pentru agricultură, procesatorii, cu deosebire angrosiştii şi comercianţii noştri, să sfideze regulile pieţei agroalimentare?

După cum se vede, este posibil.

I. POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 9, 1-15 MAI 2008

֩ Comentarii