Imprimati articolul

Noul Cod Silvic nu e ce s-a dorit!

• Interviu cu prof. dr. Marian IANCULESCU, vicepreşedinte al Academiei
de Ştiinţe Agricole şi Silvice
Gheorghe Ionescu-Şişeşti.

Bun, mai puţin bun, noul Cod Silvic este acum actul juridic fundamental ce guvernează activitatea unui sector ce se confruntă cu probleme economice şi sociale deosebite. El a dobândit putere de lege şi în mod normal trebuie respectat de către toţi cei care au o legătură cu pădurea.

Discuţia pe această temă cu prof. dr. Marian Ianculescu îndeamnă autorităţile nu numai la reflecţie, ci şi la măsuri concrete care să pună capăt jafului ce ameninţă integritatea fondului forestier.

Partea bună

T.M.: Domnule profesor, recent a apărut noul Cod Silvic; răspunde el exigenţelor actuale?

M.I.: Nu în totalitate. Aş începe totuşi cu acele prevederi pe care le socotesc bune:

- includerea în fondul forestier naţional, deci în administrare în regim silvic, a păşunilor împădurite, a jnepenişurilor şi a perdelelor forestiere de protecţie;

- revenirea la amenajarea pădurilor pe unităţi de producţie sau protecţie şi în cazul pădurilor private;

- administrarea obligatorie a pădurilor, indiferent de forma de proprietate, prin ocoale silvice autorizate;

- dreptul institutelor de cercetare sau de învăţământ superior, publice, cu profil silvic, de a administra fond forestier proprietate publică a statului;

- finanţarea de la bugetul de stat a cadastrului aferent fondului forestier naţional, a inventarului fondului forestier naţional (IFN) şi a monitoringului sol-vegetaţie forestieră;

- instituirea indemnizaţiilor aferente gradelor profesionale pentru personalul silvic din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi ale subunităţilor teritoriale ale acesteia;

- dreptul inginerilor silvici cu pregătire superioară de lungă durată de a executa măsurători topografice, iar cei cu teza de doctorat în domeniul măsurătorilor terestre sau cu cel puţin cinci semestre de studiu în acest domeniu să efectueze lucrări de geodezie;

- beneficierea de un spor de risc de 25% din salariul de bază pentru personalul silvic din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, al subunităţilor teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice de rang superior şi al Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva;

- realizarea cu continuitate de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură a Sistemului naţional a perdelelor forestiere de protecţie;

- sprijin acordat persoanelor fizice şi juridice pentru dezvoltarea durabilă a pădurilor proprietate privată, precum şi proprietate publică şi privată aparţinând unităţilor administrativ teritoriale;

- despăgubiri pentru persoanele fizice şi juridice care îşi dau acceptul ca pe o parte din teritoriile agricole pe care le au în proprietate să se înfiinţeze perdele forestiere de protecţie, ca o compensaţie a pierderii veniturilor agricole, în cuantum la hectar de 19 ori preţul unui metru cub de masă lemnoasă şi în condiţiile păstrării dreptului de proprietate pe acele suprafeţe şi pe pădurile pe care astfel statul le înfiinţează.
Partea rea

T.M.: Înţelegem că aveţi şi destule observaţii. Din câte ştiu,  multe din amendamentele transmise deputaţilor şi senatorilor nu au fost incluse în noul Cod Silvic.

M.I.: Apreciez că acest nou Cod Silvic, pe ansamblu, este mai puţin valoros decât cel vechi (Legea nr. 26/1996), chiar dacă, în marea majoritate, prevederile din acesta au fost preluate fără modificări în noul Cod Silvic. Din acest punct de vedere ne punem din nou întrebarea: de ce s-a procedat la abrogarea Legii nr. 26/1996 Cod Silvic, în loc să se fi făcut o lege de modificare şi completare a acesteia, dacă tot au fost preluate toate prevederile acestuia?

Tocmai din cauza abrogării prin art. 139 a unor legi importante, cum sunt Legea nr. 26/1996 – Codul Silvic, Ordonanţa Guvernului nr. 81/1998 şi a Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998, aceste acte normative ce conţineau reglementări de mare însemnătate au rămas fără sens.

Mă refer în special la faptul că a rămas fără reglementare procedura de identificare şi preluare a terenurilor degradate, inapte pentru folosinţe agricole şi destinate pentru împădurire, prevăzute în Ordonanţa Guvernului nr. 81/1998, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 107/1999. Speranţa că se va remedia această omisiune nefericită printr-o ordonanţă de urgenţă a guvernului nu constituie o soluţie fericită!

De asemenea, prin abrogarea Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, autoritatea centrală care răspunde de silvicultură, inclusiv inspectoratele teritoriale de regim silvic şi cinegetic, au rămas fără atribuţii.

O portiţă periculoasă

Modul în care sunt reglementate prin art. 40 din noul Cod Silvic solicitările de scoatere definitivă sau de ocupare temporară de terenuri din fondul forestier sunt de natură să nu se mai asigure integritate fondului forestier.

Faptul că se lasă posibilitatea, ca până la 1 ha, aprobările de scoatere definitivă din fondul forestier să fie date de subunităţile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, aflate de regulă sub influenţa şi sub presiunea oamenilor politici, deschide larg căile unor „atentate“ majore la integritatea fondului forestier.

Situaţia devine cu atât mai alarmantă cu cât prevederea de la art. 40 din Legea nr. 46/2008 – Codul Silvic, care reglementează scoaterile definitive din fondul forestier încalcă prevederile Legii nr. 213/1998 privind regimul juridic al proprietăţii publice, prin care orice scoatere definitivă, indiferent de suprafaţă, din fondul forestier proprietate publică, se face numai prin hotărâre a guvernului.

Din cauza defrişărilor efectuate de-a lungul timpului ponderea pădurilor a coborât la o cotă alarmant de mică, şi anume de numai 26,7% din teritoriul ocupat cu păduri, iar în unele zone din Câmpia Română şi Podişul Dobrogei s-a ajuns chiar şi la sub 5% păduri.

T.M.: Şi ce credeţi că ar fi de făcut?

M.I.: Singurele modalităţi ar fi o iniţiativă parlamentară, fie o ordonanţă de urgenţă a guvernului. Nu trebuie exclusă nici sesizarea Curţii Constituţionale în legătură cu aceste devieri de la conduita normelor ce ţin de gestionarea fondului silvic.

Aş mai adăuga că trebuie reglementată legiferarea atribuţiilor autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi a subunităţilor teritoriale, deoarece aceste prevederi au fost abrogate prin noul Cod Silvic.

Totodată, va trebui reglementată scoaterea definitivă a terenurilor din fondul forestier – proprietate publică, pentru alinierea la prevederile Legii nr. 213/1998 privind regimul juridic al proprietăţii publice, în sensul în care acestea trebuie aprobate numai prin hotărâri de guvern.
Bineînţeles că ar mai fi şi alte propuneri de îmbunătăţire a codului silvic care cu siguranţă nu vor întârzia să apară în aplicarea practică a prevederilor noului Cod Silvic.

Teodor MARIAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 9, 1-15 MAI 2008

֩ Comentarii