Imprimati articolul

Documentar
Pădurile urbariale – trecut şi prezent

Denumirea de urbarial derivă de la cuvântul „urbarium“, adică documentul prin care se „stabileau raporturile dintre domnul de moşie şi ţăranul iobag“. Drepturile iobagilor au fost legiferate destul de târziu, printr-o lege silvică adoptată în 1871.

Aceasta stipula dreptul de proprietate asupra pădurilor dobândite pe cale de „segregare urbarială“, precum şi faptul esenţial că acestea urmează a fi înscrise în cărţile funduare drept „comunitate de proprietate“. În temeiul acestei legi, fiecare iobag deţinea o porţiune de pădure strict delimitată, dar nu putea s-o exploateze decât cu aprobarea comitetelor de conducere ale asociaţiunilor sau composesoratelor urbariale.

Teoretic, aceste prevederi sunt valabile şi astăzi, dar practic, în destule cazuri, proprietarii fostelor păduri urbariale sunt lipsiţi de dreptul de folosinţă a porţiunilor de pădure care sunt sau nu înscrise în Cartea funduară. De aici şi numeroasele litigii între „neoiobagii“ de acum şi moşierii de culoare portocalie sau roşie.

Luminiţa PANDREA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 9, 1-15 MAI 2008

֩ Comentarii