Imprimati articolul

Călătorie în… Lumea Nouă: BRAZILIA

Citeam la vremea adolescenţei despre călătoriile navigatorilor spanioli şi portughezi, despre „aventurierii“ de acum mai bine de cinci sute de ani care aveau să facă istoria… lumii noi. Adică a acelor teritorii proaspăt descoperite în drumul lor spre… Indii, ţinuturi spre care porniseră – sperând într-un drum mai scurt – şi la care credeau că au ajuns. Era momentul descoperirii Americii. De fapt, era începutul unei perioade în care ibericii urmau să pună stăpânire pe teritorii virgine locuite doar de câteva triburi de băştinaşi ce aveau să capete denumirea de amerindieni.

Interesantă lectură, mai ales la vremea aceea, când încă se mai citeau cărţi, iar setea de cunoaştere te transforma practic într-un rob al scrisurilor. Te simţeai parcă în lumea lor, a expediţionarilor ce au înfruntat zile şi nopţi „marea cea mare“ – Oceanul Atlantic – pentru a-şi satisface nu doar curiozitatea.

Pe urmele ibericilor

Spaniolul Vicente Yáñez Pinzóu, la 26 ianuarie 1500, apoi portughezul Pedro Alvarez Cabral, la 22 aprilie acelaşi an, au fost primii europeni care au atins coasta Braziliei. Colonizarea respectivelor ţinuturi începe însă după 1530, odată cu expediţia portughezului Martin Alfonso de Sanza. Dar câte nu se pot spune despre Brazilia chiar dacă, asemeni mai tuturor statelor celor două Americi, are o istorie de numai cinci secole!

Mi se derulau toate acestea prin minte în vreme ce traversam „marea cea mare“ spre Brazilia, dar nu pe apă, ci la peste zece mii de metri altitudine. Cele aproape cincisprezece ore de zbor îţi oferă suficient timp pentru vizionare de programe tv, trecere în revistă a tuturor genurilor de muzică, dar şi pentru rememorarea unor descrieri ale unor locuri pe care nu speram cândva să le văd vreodată. Dar iată, se întâmplă.

După un drum lung, parcurs într-un timp incomparabil mai scurt decât al corăbierilor, am ajuns în Brazilia, via Madrid – Spania. Era în programul delegaţiei întâlnirea cu specialiştii firmei Monsanto de aici, întâlnire care a deschis practic „porţile“ subiectelor ce urma să le abordăm pe parcursul „expediţiei“ noastre: importanţa introducerii în agricultură a noilor tehnologii de cultură, a biotehnologiilor, a noilor cuceriri ale ştiinţei agricole menite a creşte productivitatea, eficienţa economică a domeniului şi a proteja mediul.

Da, tehnologii menite a proteja mediul, sănătatea pământului şi a oamenilor, dar despre care, la Bucureşti, importante personalităţi spun altceva.

Zece ani de evoluţii tehnice

Agricultorii spanioli, ca de altfel mai toată agricultura ţărilor din sud-vestul Europei, se confruntă de multă vreme cu atacul unor dăunători, în special la culturile de porumb: Diabrotica şi Sfredelitorul mediteraneean al porumbului (primul este deja prezent şi în România) – atac ce poate determina în anumite condiţii o diminuare a producţiei de până la 70-80%.

Un motiv de îngrijorare faţă de care specialiştii n-au rămas pasivi. Au iniţiat cercetări în vederea creării de linii, varietăţi rezistente la acest atac prin transferarea unei gene izolate de la bacteria Bacillus thurengiensis, la porumb, creându-i astfel rezistenţă la atacul dăunătorilor menţionaţi.

Un adevărat succes al cercetătorilor spanioli, obţinut pe parcursul a zece ani, prezentat de Carlos Vicente Alberto, director al Compartimentului de biotehnologii pentru Spania şi Portugalia din cadrul firmei Monsanto, şi Rosa Moreno, cercetător în cadrul aceluiaşi compartiment. Şi tot aici am aflat de la unul din fermieri – José Manuel Panar – de interesul manifestat de aceştia faţă de speciile modificate genetic luate în cultură, fiind evidenţiate avantajele oferite sub aspectul eficienţei şi protecţiei mediului – diminuarea cheltuielilor aferente combaterii dăunătorilor şi, totodată, evitarea poluării. José Carlos Caballero, preşedintele celei mai puternice organizaţii a agricultorilor din Spania – ASAJA – a ţinut să facă unele precizări cu privire la poziţia acesteia faţă de organismele modificate genetic.

OMG-urile, un mare progres tehnologic

„ASAJA este o organizaţie agrară care reprezintă interesele celor peste un milion de agricultori. Spania este singura ţară membră a UE care este reprezentată şi participă la toate negocierile specializate pe toate tipurile de probleme la Bruxelles. Aici se întâlnesc toate speciile, începând cu cele tropicale şi mediteraneene din zona de sud (banane, citrice, măsline, struguri) până la cele aşa-numite continentale, precum grâu, porumb, sfeclă de zahăr etc.“

Prima abordare a plantelor transgenice a avut o dimensiune strict politică, şi nu una profesională, ştiinţifică şi economică, aşa cum ar fi fost normal.

Organizaţia ASAJA a trebuit să ia atitudine în privinţa acestor OMG-uri, pe care noi le considerăm un mare progres tehnologic. Niciun sector nu poate renunţa la progres, căci astfel va fi marginalizat şi nu va mai putea face faţă concurenţei. Aşadar, biotehnologia reprezintă un avans tehnologic care nu trebuie să lipsească din sectorul agricol, în condiţiile în care societatea, la nivelul la care a ajuns, cere producţii mai mari şi mai sigure.

Argumente

Când se vorbeşte despre OMG-uri, fermierii spanioli au în vedere mai multe aspecte:

• Evitarea marginalizării şi, respectiv, a ieşirii din competiţii ca urmare a intrării pe pieţe globalizate, prin neintroducerea biotehnologiilor;

• Spania, cu o zootehnie de tip intensiv, are un enorm deficit de proteine vegetale, motiv pentru care în fiecare an importă cinci milioane de tone de soia, mare parte varietăţi MG care sunt interzise în cultură în Spania;

• renunţarea la OMG-uri duce la regres, în special în cadrul fermelor mici şi mijlocii;

• cu cât se întârzie mai mult acceptarea acestor OMG, cu atât va fi mai greu să fie convinşi oamenii mai târziu;

• problema mediului înconjurător care preocupă atât de mult Europa; plantele transgenice rezolvă multe probleme pe care cele convenţionale nu le pot rezolva când vine vorba de protecţia mediului. Este vorba în primul rând de reducerea consumului de pesticide;

• fiecare agricultor ar trebui să aibă libertatea de a alege, atâta timp cât competitorii au această posibilitate;

• ar fi de preferat o cercetare publică în acest domeniu, şi nu una privată, care ar putea fi suspectată de intenţii neloiale;

• Statul nu trebuie să ia decizii decât pe baza rezultatelor ştiinţei şi a statisticilor ştiinţifice, şi nu a opiniilor nespecialiştilor, a oamenilor de rând pentru care complexitatea cercetărilor este mai dificil de înţeles;

• preocuparea pentru cantitatea de produse biotehnologice obţinute să fie deosebită. Acestea trebuie să fie sigure pentru consumator. De aceea se impune să fie cele mai bine cercetate şi analizate, iar consumatorii să fie bine informaţi în legătură cu produsele oferite pe piaţă.

Brazilia, după cinci secole

• Cea mai mare hidrocentrală din Brazilia, şi din lume, construită pe fluviul Paraná, produce 12.600 MW.
• Importante resurse de pietre preţioase, minereuri, petrol şi gaze naturale.
• cea mai mare rezervă de apă dulce de pe glob, 20%.

Aterizăm, după ore bune de zbor, la Sao Paulo. De aici, în următoarele zile urma să ajungem în cel mai mare oraş din sudul extrem al Braziliei, Porto Alegre, capitala statului Rio Grande de Sol, apoi în statul Paraná, oraşele Londrina, Curitiba, Vacaria... Locuri în care nu se poate ajunge în timp util decât pe calea aerului, dar în care aveam să aflăm despre drumul parcurs de brazilieni – portughezi la origine – de la colonizare şi sclavagie la... supertehnologie.

Brazilia are o istorie scurtă, dar frământată. Conform Constituţiei din 1988, este un stat federal, organizat în 26 de state şi un district federal (Brasilia – capitala ţării), fiecare având organe legislative proprii. Suprafaţa ţării este de aproape 8,5 milioane km2, iar populaţia – peste 173 milioane de locuitori, cele mai populate zone fiind cele din sud şi est, acolo unde se află cele mai mari şi mai industrializate oraşe.

Ca urmare a progreselor înregistrate în ultimii ani, Brazilia a devenit cea mai dezvoltată ţară latino-americană – a doua putere economică din America şi a zecea din lume, cu tendinţe de a ajunge pe primele locuri datorită uriaşului potenţial uman şi natural de care dispune.

Agricultura este la rândul ei bine reprezentată, având un aport substanţial la PIB., Brazilia fiind una dintre cele mai mari cultivatoare şi producătoare de trestie de zahăr, cafea, cacao, soia, tutun, porumb, bananieri, citrice, bumbac ş.a. şi una dintre principalele crescătoare de animale (locul 2 la bovine şi 3 la porcine pe glob).

Ca urmare, de circa 20 de ani este a doua mare exportatoare mondială de produse agroalimentare.

I. BANU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 9, 1-15 MAI 2008

֩ Comentarii