Imprimati articolul

Plante pentru inimă

Plantele medicinale nu înlocuiesc, decât în cazurile mai uşoare (şi numai la indicaţia medicului!), medicaţia modernă. Ele pot constitui însă un adjuvant preţios al acesteia, acţionând în direcţia reglării tensiunii arteriale şi a frecvenţei sale.

În rândurile ce urmează nu ne propunem să prezentăm simptomele bolilor cardiace, ci vom prezenta doar câteva plante la care apelează medicina naturistă în tratarea bolilor cardiovasculare.

• Valeriana sau odoleanul - rizomul şi rădăcinile plantei conţin un fitocomplex de principii active care acţionează simultan asupra sistemului nervos (ca sedativ şi tranchilizant) şi al celui cardiac (prin reglarea ritmului inimii), motiv pentru care medicina alopată a şi adoptat specia, care serveşte la obţinerea unor medicamente specifice (de exemplu, pasinal sau extraveral). Prin măcinarea fină se obţine pulberea, care: a) se ia ca atare, sublingual, de 3 ori pe zi câte un vârf de cuţit; b) serveşte la prepararea infuziei (1 linguriţă/250 ml apă clocotită, se lasă vasul acoperit 15-20 de minute) sau a tincturii, din care se iau zilnic 1 cană, respectiv, câte 15-20 de picături, de 3 ori pe zi.

• Păducelul – preparatele obţinute din frunzele, florile şi fructele acestei plante dau rezultate bune în tulburările de ritm cardiac, eliminând extrasistolele şi înlăturând accesele de tahicardie paroxistică. Se ia de 3 ori pe zi câte un vârf de cuţit de pulbere sau se prepară o infuzie (1 linguriţă/cană, durata infuzării 15 minute) care se bea preventiv, înghiţitură cu înghiţitură, pe parcursul unei zile sau dintr-o dată, în timpul crizei. Se mai poate folosi şi tinctura, din care se iau câte 15-20 de picături de 3 ori pe zi.

• Talpa-gâştei este un exemplu exemplu de specie care n-a avut... noroc, din lipsă de lobby. Acţiunea sa farmacodinamică este asemănătoare cu cea a valerianei, dar de trei ori mai puternică: înlătură stările de excitaţie cerebrală, produce relaxarea musculaturii netede a cordului şi a vaselor care îl alimentează, reglează presiunea sanguină ş.a. Se foloseşte toată partea aeriană, recoltată la înflorirea deplină, pentru obţinerea mai multor preparate: a) infuzie - se toarnă peste 1 linguriţă de plantă 250 ml apă clocotită, se lasă la infuzare 15-20 de minute. Se beau 2 căni pe zi, din care una seara la culcare; b) infuzie concentrată - se folosesc aceleaşi ingrediente în aceleaşi cantităţi, doza zilnică recomandată fiind de 3-5 linguri; c) tinctura - se iau câte 20-40 de picături, de 1-3 ori pe zi.

• Rozmarinul - cu soluţii hidroalcoolice, ulei volatil sau unguent (preparate farmaceutice) se fac frecţii uşoare în zona inimii în caz de dureri pectorale, stări anginoase, înţepături la nivelul inimii, cu reflexe în umărul şi braţul stâng, cu tulburări de ritm cardiac şi tendinţă de sufocare.

Radu STOIANOV
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 9, 1-15 MAI 2008

֩ Comentarii