Imprimati articolul

Consultanţa Agricolă, în date şi cifre

Considerente generale

Actualmente, există atât furnizori publici cât şi privaţi de servicii de consultanţă agricolă.

- ANCA, prin structura sa, este singura instituţie publică ce poate furniza servicii de specialitate gratuite în rândul fermierilor, la nivel de comună şi fermă.
- Spre deosebire de ceilalţi furnizori, ANCA oferă aproape în totalitate servicii gratuite de informare, dezvoltare rurală, asistenţă tehnică, instruire şi formare profesională.
- Raportul dintre numărul consultanţilor ANCA şi cel al beneficiarilor de servicii este de 1:3636 (în cazul în care se consideră inclusiv fermele de subzistenţă) sau 1:1363 (considerându-se doar fermele înscrise în Registrul Fermelor).
- Pentru a fi efectiv sprijinite, fermele familiale viabile economic ar avea nevoie, în medie, de 1 consultant pentru 80 de ferme. Dacă se operează în echipe multidisciplinare, atunci o echipă de 6 consultanţi ar putea asista aproximativ 500 de ferme familiale.
- La ora actuală, pe plan mondial, raportul dintre numărul consultanţilor/ferme deservite este:

• Europa - 1:325; • America de Nord - 1:431;
• America Latină - 1:2940; • Orientul Mijlociu - 1:3499.

Servicii furnizate

- Asistenţă tehnică, economică, juridică de specialitate, în domeniile vegetal, zootehnic, respectarea codurilor de bune practici agricole şi de bunăstare a animalelor, măsuri profilactice sanitar-veterinare, diversificarea producţiei agricole, management, marketing, circulaţia juridică a terenurilor, forme de asociere în agricultură, absorbţia fondurilor naţionale şi europene, dezvoltare rurală etc.;
- Informare şi extensie (se asigură transferul de informaţii între instituţiile de învăţământ, cercetare şi alţi furnizori de informaţii către fermieri);
- Formare profesională prin organizarea următoarelor categorii de cursuri:

• cursuri de calificare a producătorilor agricoli;
• cursuri de perfecţionare a pregătirii profesionale pentru producătorii agricoli şi specialiştii din agricultură;
• cursuri de formare a formatorilor în domeniul consultanţei agricole.

- Acţiuni de popularizare;
- Elaborarea de proiecte model pentru exploataţii agricole;
- Elaborarea studiilor de impact pentru mediul rural;
- Programe de colaborare internaţională cu instituţii similare.
Organizarea instituţională
Sistemul de consultanţă agricolă este organizat sub forma unei structuri piramidale pe trei nivele:
Naţional – ANCA; Judeţean – OJCA; Local – CLCA.

Obiectivele generale

Principalul obiectiv al reformei sistemului public de consultanţă agricolă este:

• crearea unui sistem de consultanţă agricolă pus în slujba fermierului, care urmăreşte:
• formarea unei clase de fermieri mici şi mijlocii cu potenţial productiv şi comercial;
• creşterea capacităţii fermierilor de a realiza un sistem agricol eficient, competitiv, durabil şi non-agresiv faţă de mediu, respectându-se cerinţele europene din domeniu;
• sporirea capacităţii producătorilor agricoli de a absorbi şi utiliza în totalitate fondurile europene;
• implicarea asociaţiilor şi organizaţiilor profesionale ale fermierilor în sfera serviciilor, creşterea rolului acestora la nivel decizional şi în apărarea intereselor membrilor lor;
• creşterea nivelului de trai al populaţiei din mediul rural şi apropierea de condiţiile din mediul urban, cu respectarea specificităţii şi tradiţiilor locale, dar şi a constrângerilor de mediu;
• diminuarea decalajului dintre sistemul de management, marketing practicat de fermierii din Europa de Vest şi producătorii agricoli români;
• transmiterea continuă, într-un sistem participativ, către producătorii agricoli, a cunoştinţelor moderne tehnice, economice, manageriale, legislative şi de marketing;
• realizarea conexiunilor de cunoaştere între producătorii agricoli şi instituţiile de cercetare, de învăţământ agricol de stat sau privat, naţionale sau internaţionale, precum şi cu autorităţile guvernamentale locale sau naţionale sau alţi furnizori de informaţii din domeniul agricol;
• conştientizarea fermierilor asupra importanţei şi modalităţilor de realizare a asociaţiilor de producători într-un sistem integrat (producţie, procesare, comercializare), managementul acestora şi dezvoltarea alianţelor strategice la nivel internaţional, utilizarea creditului rural, crearea şi afilierea la centrele şi cluburile de gestiune etc.;
• acordarea de asistenţă tehnică producătorilor agricoli în vederea accesării fondurilor naţionale şi europene, aplicării tehnologiilor agricole moderne, reglementărilor Uniunii

Europene şi a condiţiilor impuse de dezvoltarea durabilă;

• organizarea fermierilor într-o structură funcţională, care să permită exprimarea nevoilor de consultanţă specifice;
• creşterea nivelului de pregătire profesională a fermierilor în vederea aplicării unui management performant;
• acordarea de asistenţă tehnică fermierilor în vederea organizării în Camere Agricole la nivel de comună, judeţ şi naţional.

Principiile reformei sistemului public de consultanţă agricolă

Principiul de bază al strategiei de reformă este transformarea ANCA dintr-o instituţie de stat într-o instituţie de interes public, aflată în slujba producătorilor agricoli şi a populaţiei din mediul rural.

Ţinându-se cont de actualele condiţii, acest proces de reformă nu se poate face brusc şi rapid, ci trebuie să se desfăşoare pe o perioadă mai lungă de timp. Procesul de reformă ar trebui să fie axat pe două etape principale. Într-o primă etapă trebuie realizată consolidarea instituţională a ANCA, iar apoi selecţionată şi implementată o nouă formă de organizare.

Stadiul actual al sistemului de consultanţă publică

ANCA trebuie să urmeze un proces de consolidare pe o durată de câţiva ani, sub toate aspectele (managerial, organizaţional, financiar, resurse umane, dotare etc.). Gradul de neacoperire cu specialişti consultanţi la nivel de comune este de aproximativ 80%.

Centrele locale la nivelul comunei nu dispun de spaţiile şi logistica necesară pentru ca informaţia să poată circula de la consultant la fermier, aşa cum este asigurată în statele europene cu servicii de consultanţă consolidate. În multe localităţi, pregătirea profesională a actualului specialist nu concordă cu tipul de agricultură dominant practicat în zonă de viitorii fermieri.

Fiind o instituţie de interes public, ANCA trebuie să acorde consultanţă agricolă tuturor solicitanţilor, indiferent de mărimea şi tipul exploataţiei sau de alte criterii (etnic, religios, politic, economic etc.) de pe raza unei localităţi.

În plan general este necesară armonizarea unor politici şi strategii la nivel naţional cu specificul, tradiţiile şi particularităţile locale, zonale. De asemenea, nişele de piaţă pentru produsele agricole trebuie extinse de la arealul naţional la cel geografic european.

Beneficiarii serviciului public de consultanţă, asociaţiile de producători, se află într-un stadiu de organizare şi funcţionare incipient, fiind necesară o reorganizare, consolidarea acesteia începând de la nivel de comună (pe principiul „bottom-up“). Nu există un sistem cooperatist dezvoltat, iar asociaţiile de fermieri existente în prezent sunt organizate mai bine la nivel central şi mai puţin la nivel de comune şi sate.

Evaluarea situaţiei actuale

Puncte tari

• un colectiv format din cadre bine calificate, dar insuficient pentru nevoile de consultanţă agricolă ale României;
• cunoaşterea priorităţilor de dezvoltare rurală la nivel local;
• existenţa institutelor, staţiunilor de cercetare, a unităţilor de învăţământ superior şi gimnazial din domeniul agricol cu o tradiţie anterioară în activitatea de extensie, distribuite relativ echilibrat la nivel teritorial;
• plasarea domiciliului consultanţilor la nivel de sat şi comună, în mijlocul producătorilor agricoli;
• consultanţi care au beneficiat de programe internaţionale de pregătire în domeniul consultanţei şi extensiei în agricultură;
• existenţa unui cadru legislativ ce conferă stabilitate pentru instituţie la nivel central, judeţean şi local;
• existenţa fondurilor europene destinate fermierilor şi utilizarea acestora numai pe bază de proiecte creşte nivelul de implicare a specialiştilor ANCA.
• cerere mare pentru calificarea profesională a fermierilor;
• existenţa orientării consultanţei către grupuri specifice de beneficiari (de exemplu: asociaţii profesionale, organizaţii ale fermierilor).

Puncte slabe

• fonduri insuficiente pentru cheltuielile materiale şi de personal;
• dotare necorespunzătoare din punct de vedere logistic şi al mijloacelor de comunicare;
• lipsa unor competenţe pe specialităţi în raport cu cerinţele, la toate nivelurile;
• media de vârstă ridicată a consultanţilor;
• raport necorespunzător număr consultanţi/număr exploataţii agricole;
• existenţa unor paralelisme între atribuţiile ANCA şi cele ale altor structuri din cadrul MADR;
• lipsa statutului consultantului;
• concurenţa între urgenţele administrative şi priorităţile activităţii de consultanţă.

Oportunităţi

• posibilitatea atragerii de fonduri extrabugetare odată cu reorganizarea ANCA prin OG nr. 22/27.01.2005;
• existenţa unor structuri similare de consultanţă agricolă în UE;
• statutul de membru UE oferă consultanţilor noi oportunităţi privind accesul la tehnologiile existente în alte state;
• fermele private mari care apar vor crea oportunităţi mai bune pentru ofertanţii de consultanţă, inclusiv ANCA;
• existenţa unor exploataţii familiale în grupul ţintă al consultanţilor locali ce pot fi transformate în ferme model;
• punerea accentului pe acordarea de consultanţă grupurilor de producători faţă de fermierii individuali ;
• formarea unor organizaţii profesionale ale fermierilor puternice şi motivate.

Constrângeri

• fărâmiţarea excesivă a proprietăţii;
• lipsa unei infrastructuri adecvate la nivel comunal;
• pondere ridicată a beneficiarilor de consultanţă de vârstă înaintată şi cu mentalităţi neadecvate contextului actual;
• alocaţiile financiare scăzute de la bugetul guvernamental vor continua să influenţeze negativ capacitatea consultanţei, în special dacă activităţile de consultanţă vor continua să fie oferite gratuit;
• constrângeri legislative privind stimularea consultantului;
• agenţii locali de consultanţă pot fi subiectivi în recomandarea
in-puturilor specifice şi a tehnologiilor aferente, în condiţiile în care ar avea avantaje financiare de la diverse companii.

REVISTA LUMEA SATULUI, NR.1, 1-15 IANUARIE 2008

֩ Comentarii