Imprimati articolul

Izvorul Tămăduirii

Vineri, în Săptămâna Luminată, Ortodoxia sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii, un mare praznic ce datează din a doua jumătate a primului mileniu creştin. La această sărbătoare mergem cu gândul şi cu inima mai ales spre Maica Domnului, cea care s-a dovedit izvor al dumnezeirii, prin naşterea Mântuitorului. În toate bisericile şi mănăstirile, după Sfânta Liturghie, se săvârşeşte slujba de sfinţire a apei (aghiasma mică), după o rânduială adecvată Săptămânii Luminate.

Marea veste

În întreaga Săptămână luminată, Biserica vesteşte doar bucuria Învierii Mântuitorului din morţi. La toate slujbele, chiar şi la înmormântări, dacă se întâmplă în această perioadă, nu avem altceva de spus decât vestea Învierii. Totuşi, în Vinerea Săptămânii Luminate, pe lângă vestea Învierii, Biserica o cinsteşte pe Maica Domnului, cea prin care s-a făcut începutul mântuirii noastre.

Aşezarea în această zi a sărbătorii Maicii Domnului ne dovedeşte cinstea de care aceasta se bucură din partea Bisericii, care ne spune şi prin aceasta că oriunde se va propovădui Hristos cel înviat din morţi va fi preamărită şi cea din care El şi-a luat trup, cea prin care s-a făcut începutul lucrării de mântuire a Lui.

La acest praznic, Maica Domnului este înfăţişată ca izvor de tămăduire sufletească şi trupească, izvor de daruri, pururea curgător către noi, izvor de fapte minunate, de care, împărtăşindu-ne, ne bucurăm.

Îndulcirea cea adevărată

În Vinerea Săptămânii luminate, Biserica ne cheamă să bem şi din acest izvor, din aceste curgeri ale harului, să sorbim din revărsările de viaţă, de milă şi de îndurare, care vin din izvorul cel pururea curgător care este Maica Domnului, Maica lui Hristos Cel care a înviat din morţi: „Scoateţi, bolnavilor, apa tămăduirilor, că Preacurata varsă din dumnezeiescul izvor îndulcirea cea adevărată, izvorând cu adevărat torentul desfătării. Pentru aceasta, cu credinţă, să ne adăpăm toţi din fântânile cele îmbelşugate“.

În cazul în care cugetăm la cele două izvoare şi la apa harului revărsată prin ele, observăm că avem de-a face cu aceeaşi apă vie, mântuitoare şi vindecătoare, ce ţâşneşte dintr-o sigură sursă – Dumnezeu, lucru clar pus în lumină de cântările sărbătorii: „Ceea ce eşti cinstea cea de obşte a neamului omenesc, Prea-cinstită, bucură-te Marie, bucură-te; că Făcătorul tuturor s-a pogorât lămurit peste tine, ca o picătură, arătându-te pe tine izvor nemuritor, dumnezeiască Mireasă“.

În amintirea acelui izvor miraculos de la Constantinopole, izvor ce dăinuieşte şi azi şi mai săvârşeşte încă minuni, Vinerea Izvorului Tămăduirii a devenit o sărbătoare a Maicii Domnului – iubită ca un „Izvor“ binefăcător revărsat peste oameni.

Octavian GOGA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 9, 1-15 MAI 2008

֩ Comentarii