Imprimati articolul

Revin în actualitate perdelele forestiere

Frecvenţa anilor secetoşi din ultima perioadă ne demonstrează, odată în plus, necesitatea reînfiinţării perdelelor forestiere de protecţie. Suprafeţele de teren care necesită protecţie reprezintă peste 7 milioane ha, situate în Câmpia Română, Lunca Dunării, Podişul Dobrogei şi sud-estul Moldovei.

Cu ani în urmă, existau în România 7.000 km de perdele pentru protecţia terenurilor agricole şi 1.400 km pentru protecţia de drumuri, căi ferate, canale, diguri etc., totalizând cca 9.300 hectare.

S-a dovedit experimental că aceste perdele au asigurat sporuri de producţie de peste 35%, deşi ocupau numai 3-4% din suprafaţă.
Acestea au fost defrişate după anul 1964, iar procesul s-a accentuat după 1989, când au fost distruse şi ultimele liziere de pe marginea şoselelor şi căilor ferate, precum şi masive întregi de pădure, iar consecinţele se simt din plin (secetă, inundaţii, alunecări de teren etc.)

Alte avantaje: cerealele păioase nu sunt culcate de vânt şi astfel nu se îngreunează recoltarea, cu pierderi mari de boabe; irigarea prin aspersiune se poate realiza în bune condiţii, cu apa uniform repartizată; polenizarea plantelor nu este stânjenită etc.
Se mai poate adăuga că 1 ha de pădure absoarbe 30-50 t praf/an, fixează 6-10 t CO2/an şi degajă 10-12 t oxigen/an etc.

Ca atare, acum când există legislaţia necesară, când organele silvice dispun de materialul săditor, este necesar să se treacă în mod hotărât la realizarea „Sistemului de perdele forestiere de protecţie“. Acesta presupune o reţea de perdele în sistem rectangular, care să cuprindă parcele de teren cu dimensiunile de 300-400 m/500-1.000 de metri.

Rolul perdelelor forestiere

Q Reduc viteza vântului cu 25-50% faţă de câmpul deschis, în mod deosebit în apropierea perdelei (20 m în faţă şi 50 m în spate). La distanţa de 200 m viteza se reduce cu 20-25%. Vântul astfel domolit reduce procesul de transpiraţie al plantelor.
Un vânt slab măreşte transpiraţia de 2 ori, iar un vânt puternic, în lipsa perdelelor, de 20 ori. Vântul domolit realizează un microclimat în jurul plantelor în care umiditatea relativă a aerului este ridicată şi deci plantele transpiră mai puţin, economisind din rezerva de apă a solului.

Q Stăvilesc spulberarea zăpezii care, în zona dintre perdele, se depune în strat uniform. În Bărăgan, în câmp deschis, stratul de zăpadă a fost de 15 cm, iar în intervalul dintre perdele a atins grosimea de 80-100 cm.

Q Reduc pierderile de apă din sol prin evaporare cu 20-45%. S-a constatat că suprafeţele dintre perdele conţin, pe adâncimea de până la 150 cm, cu cca 300 t/ha mai multă apă decât în câmpul deschis, iar umiditatea relativă a aerului creşte cu 10-30%.
Q Micşorează amplitudinea temperaturii între zi şi noapte cu 6,2°C, menţinând o temperatură relativ constantă, prielnică creşterii şi dezvoltării plantelor.

Q Asigură producţii mai ridicate. Astfel, la Staţiunea Mărculeşti-Ialomiţa, în anul secetos 1946, producţia de grâu între perdele a fost de 2.030 kg/ha, în timp ce în afara perdelelor a fost 379 kg/hectar.

Q Previn eroziunea solului prin apă şi vânt, cu repercusiuni asupra recoltelor.

Dr. ing. Vasile POPESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.1, 1-15 IANUARIE 2008

֩ Comentarii