Imprimati articolul

La mintea...

Copilă de oameni gospodari şi cu frica lui Dumnezeu, care n-ar fi luat un capăt de aţă de la nimeni fără să plătească la preţul cerut, femeia ajunsă mamă, dar fără noroc în viaţă – bărbatul cu cununie luat împotriva vrerii părinţilor, care nu i-au iertat niciodată alegerea şi n-au mai primit-o nicicând în casa şi inima lor – a plecat într-o dimineaţă şi nu s-a mai întors, această sărmană, deci, şi-a crescut de una singură feciorul.

Numai dânsa ştie cum şi de câte ori şi-a luat pâinea de la gură pentru ca fiul să-i fie în rândul lumii şi să nu se simtă orfan. Şi de câte ori, Doamne, şi de câte ori nu i-a spus: „Grijă mare, băiete, mulţumeşte-te cu ce ai şi nu râvni la bunul altuia, că e păcat. Şi nu te întovărăşi cu cei care umblă cu minciuni şi furtişaguri, că bine n-are cum să-ţi fie şi o să ajungi de râsul şi batjocura semenilor.“

La mintea cocoşului ar fi fost ca flăcăul s-o asculte. Numai că, din păcate, nici nu-i mijise încă mustaţa că s-a şi nărăvit la cele rele. Întâi de unul singur, pe când era elev şi se chivernisea din pospaiul de avut al colegilor, mai târziu, după ce a terminat, înainte de vreme, cu şcoala – că n-a avut răbdare nici măcar pentru 10 clase – s-a înhăitat cu alţi amatori de dobândit bani fără de muncă – un anume fel de muncă – şi şi-a făcut din furt – de prin biserici, de prin gospodării, de pe unde apucau – o adevărată meserie.

De brăţară de aur n-a avut însă parte – dacă nu punem la socoteală lănţişoarele smulse, în fugă, de la gâtul câtorva fetiţe –, ci de brăţări de oţel. A ajuns unde era firesc că ajungă, după apucăturile pe care le prinsese, a primit o pedeapsă, a executat-o şi nu i-a fost deloc uşor în temniţă, tânăr şi frumuşel cum era.

După ruşinea şi chinul îndurate ar fi fost de aşteptat ca liberat, în sfârşit, să se potolească şi să-şi caute un rost cinstit. Mult mai lesne i-a fost, vezi bine, să ia de la capăt ceea ce începuse încă din copilărie. Aşa încât a ajuns, din nou, la loc de restrişte şi de ispăşire, apoi, iarăşi şi iarăşi, până ce perioadele de libertate au ajuns tot mai scurte, iar anii de temniţă tot mai mulţi şi mai mulţi.

O soartă tristă, de neinvidiat, cu care, din nefericire, se confruntă atâţia şi atâţia tineri – parcă din ce în ce mai numeroşi. Mai an, de pildă, au fost reţinuţi şi trimişi în judecată aproape 10.000 de delincvenţi minori. Vieţi decimate, vise ale părinţilor distruse, lacrimi şi durere când la mintea cocoşului este că toate ar fi putut fi evitate prin respectarea cu sfinţenie a uneia din cele 10 porunci: SĂ NU FURI! Şi ce folos că pe flăcău îl chema Gheorghe, dacă n-a vrut ori n-a fost în stare să înfrângă balaurul din el?

Gogu PINTENOGU’
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 9, 1-15 MAI 2008

֩ Comentarii