Imprimati articolul

Protecţia plantelor în agricultura ecologică

Scopul protecţiei plantelor în agricultura ecologică este reducerea dăunătorilor agricoli (buruieni, boli şi dăunători), astfel încât să nu pericliteze eficienţa economică.

În organizarea asolamentului este obligatoriu să intre plantele fixatoare de azot (leguminoasele); îngrăşămintele verzi şi culturile perene cu înrădăcinare profundă, în scopul prevenirii eroziunii solului.

Protecţia plantelor în agricultura ecologică se face prin: metode preventive, biologice şi termice.

Metode preventive de protecţie a culturilor

Protecţia culturilor se bazează pe cunoaşterea buruienilor, a bolilor şi dăunătorilor, a caracteristicilor ecologice ale fiecărei parcele, precum şi pe baza continuităţii în combatere, atât în timp, cât şi în spaţiu. Metodele preventive de protecţie a culturilor sunt:

1. Alegerea terenului în relaţie cu plantele de cultură. Primul lucru care trebuie avut în vedere este că pe terenurile sudice floarea-soarelui este atacată mai puternic de Macrophomia phaseolina, iar pe terenurile înconjurate de pădure atacul de Sclerotinia sclerotiorum şi Botrytis cinereea este mai puternic.

Este necesar să se ţină cont şi de tradiţiile de cultivare, vecinii culturilor şi de modul în care cultura convenţională anterioară a fost protejată. Culturile existente în vecinătate pot constitui gazde pentru înmulţirea bolilor şi a dăunătorilor.

2. Distrugerea buruienilor din diferite focare de infestare: terenurile virane, marginile drumurilor, şoselelor, căilor ferate, lizierelor, taluzurile râurilor, canalele de irigaţie sau desecare. Buruienile din aceste locuri vor fi distruse prin cosit, prăşit şi plivit, pentru a nu ajunge să fructifice, iar seminţele lor să infesteze culturile vecine.

3. Evitarea răspândirii, prin intermediul animalelor, a seminţelor de buruieni care se agaţă de blana vieţuitoarelor şi sunt duse în alte locuri mai puţin îmburuienate.

4. Curăţirea apei de irigat de seminţele de buruieni. Apa de irigat care provine din lacurile de acumulare şi din apele curgătoare mari conţine multe seminţe de buruieni, care îşi păstrează germinaţia timp de 1-4 ani. Pentru evitarea acestui mod de infestare trebuie filtrată apa folosită la irigat prin amplasarea de site pe canalele principale, în punctele de ramificaţie şi la cele de colectare a apei.

5. Fertilizarea organică cu gunoi de grajd bine fermentat. Cea mai mare parte din seminţele de buruieni ingerate de animale îşi păstrează puterea de germinaţie şi după digestie. Prin creşterea temperaturii în timpul fermentării gunoiului la 50-70 oC se distruge puterea de germinaţie a seminţelor de buruieni şi, chiar dacă acestea ajung în sol împreună cu gunoiul, nu germinează. Pentru eliminarea agenţilor patogeni din gunoi trebuie eliminate şi arse resturile de plante bolnave.

Ing. Constantin CRISTEA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2008

֩ Comentarii