Imprimati articolul

Bolile parazitare la păsări şi importanţa cunoaşterii lor (VII)

TREMATODOZELE

Sunt parazitoze determinate de helminţi din clasa Trematoda. Paraziţii au formă foliacee, iar în stare adultă se dezvoltă în diferite organe şi ţesuturi la mamifere (inclusiv la om), păsări şi peşti. Diferitele stadii larvare (sporochişti, redii, cercari) se dezvoltă în corpul moluştelor, insectelor, peştilor, batracienilor, reptilelor, crustaceelor etc., acestea fiind gazde intermediare.

Paraziţii produc îmbolnăviri grave, unele cu caracter zoonotic.
La păsări pot fi întâlnite mai multe specii de trematode care parazitează aparatul genital la găină şi raţă, intestinul subţire la găină, gâscă, raţă, cecumuri la gâscă şi raţă, vase de sânge la raţă.

Frecvenţa cea mai mare de îmbolnăviri se întâlneşte la anseriforme (raţă şi gâscă); acest fapt este legat de biologia trematodelor care sunt viermi heteroxeni având nevoie de una sau două gazde intermediare, din care cel puţin una trăieşte în apă. Contaminarea păsărilor se face prin consum de melci, plante, batracieni infestaţi cu metacercari.

Prostogonimoza

Este o helmintoză a tractusului genital întalnită la păsările ouătoare, cu localizare în Bursa lui Fabricius, cloacă, oviduct la găină şi raţă. Parazitul elimină ouă care ajung în mediu odată cu excrementele păsării, apoi sunt ingerate de un gasteropod (un melc) în corpul căruia se multiplică trecând prin diferite stadii caracteristice trematodelor până la cercari care ies în mediul acvatic şi pătrund în larvele unor insecte din familia libelulelor în care se finalizează metacercarul parazitului; prin consumul larvelor de libelulă sau chiar a formelor adulte, găinile sau raţele se infestează şi în corpul lor, cu localizare specifică, se dezvoltă trematodul Prostogonimus.

Diagnostic

Pentru diagnostic se vor lua în consideraţie receptivitatea doar a păsărilor outoare, rezistentă masculilor şi tineretului, dar şi apariţia sezonieră din primavară până în toamnă, la păsările cu acces la luciul de apă.

Prezenţa viermelui în diferite zone ale oviductului determină leziuni care influenţează calitatea ouălelor, apărând ouă cu aspect modificat (fără coajă, cu coajă subţire sau groasă şi neregulată, cu albuş lichefiat) şi pontă neregulată; complicaţiile microbiene pot determina inflamaţia oviductului, peritonita vitelină şi cloacita.

Clinic, în afara perturbărilor în fiziologia ouatului, în infestaţiile masive, după 30-35 zile apar modificări generale ca: deplasare greoaie, abatere, atitudine de pinguin, lipsa poftei de mâncare cu slăbire pronunţată; apar secreţii anale sub formă unui lichid vâscos, văros care murdăreşte şi aglutinează penele, zona este fierbinte şi după 50-60 zile de la debut, păsările mor prin peritonită.

Diagnosticul de certitudine este cel microscopic, coroborat cu cel morfopatologic (cadavre cu evidente leziuni inflamatorii la nivelul oviductului şi existenţa parazitului).

Tratament

Constă în deparazitarea internă a păsărilor cu ROMBENDAZOL F asociat cu vitaminoterapie (Complex polivitaminic buvabil ROMVAC 3, Biovit plus, Vita B Complex, RombiotimS).

Având în vedere semnele clinice şterse fără apariţia îmbolnăvirilor aparente în infestaţii mai uşoare se impune deparazitarea internă periodică a păsărilor. Aceste măsuri trebuie însoţite şi de deparazitarea adăposturilor cu Romparasect 5% sau Romparasect Forte. Măsurile de profilaxie sunt legate şi de modul de contaminare a păsărilor şi se referă la limitarea accesului păsărilor la luciul de apă.

Dr. Viorica CHIURCIU, doctor în ştiinţe medicale
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2008

֩ Comentarii