Imprimati articolul

Simple reflecţii

Venind într-una din zile dinspre limba de pământ ce a născut legende care ne duc cu gândul la figurile înfricoşătoare din ţinuturile bălţilor, mi-am izbit ochii de un imens afiş pe care trona un chip debordând a hotărâre şi lângă care stătea scris: „EU promovez România“. Cum adică: tu? Ce Românie promovează el? Să fie vorba de aspiranţii la fotoliile din clădirea Parlamentului European? Sau despre olimpicii noştri care se trezesc lucrând într-unul din birourile zgârie-norilor new-yorkezi? Ori poate România lui Brâncuşi, ţăranul plecat din Hobiţa natală să-şi împlinească destinul în Paris „oraşul luminilor“.

Stau şi mă întreb dacă aceşti promovatori vor vorbi ei Europei şi despre altceva decât despre minţile sclipitoare ori artiştii noştri atinşi de geniu. Oare îşi vor revendica în discursurile lor locurile şi oamenii din România, pe care istoria i-a uitat în alt secol?

Locurile în care drumurile comunale, unde, dacă plouă ori ninge, intri doar cu tancheta?
Cum adică nu vă puteţi imagina o astfel de Românie? Uite cum facem: înainte de a intra în pantofii de firmă pregătiţi pentru Bruxelles, încălţaţi cizmele de cauciuc şi daţi o fugă până-n Insula din coasta Brăilei. După călătoria în acel pământ al nefăgăduinţei am a vă adresa, la rându-mi, o întrebare: veţi promova şi acea Românie a ţăranului din Insulă părăsit de speranţă şi de Dumnezeu?

Camelia MOISE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.1, 1-15 IANUARIE 2008

֩ Comentarii