Imprimati articolul

Despre vopsitul ouălor

Străvechea îndeletnicire a vopsitului ouălor poartă diverse denumiri, în funcţie de regiunile unde se practică. Astfel, găsim „ouă scrise“, „ouă împănate“, „ouă săpate“, „ouă muncite“, „ouă împistrite“ ş.a.

Tehnici folosite

Pentru vopsit se utilizează fie coloranţi vegetali, fie coloranţi de sinteză (chimici). Indiferent de clasa de coloranţi folosită, operaţiile de pregătire a ouălor sunt aceleaşi: se spală cu apă caldă, se şterg cu o pânză moale din bumbac, pentru a înlătura orice fel de impurităţi care ar putea influenţa negativ vopsirea.

Ouăle se fierb până devin tari, la foc mic, pentru a preveni crăparea cojii. Se trec apoi, calde, în soluţia colorată în care se fierb până când culoarea se prinde bine pe ele. După aceea se scot, se pun pe un şerveţel (absorbant), unde se lasă să se usuce. Când s-au uscat, dar încă sunt calde, ouăle vopsite se ung cu ulei (vegetal), în strat subţire.

Pentru un rezultat bun, se vor utiliza soluţii cât mai concentrate atât în cazul coloranţilor vegetali, cât şi al coloranţilor chimici. Sunt posibile şi vopsirile succesive în două (sau chiar trei) soluţii colorate diferit.

Alegerea culorilor

Vopsirea în roşu se face direct pe ouăle albe; vopsirea în portocaliu se face fie direct, fie prin vopsiri succesive ale ouălor albe în roşu şi apoi în galben (sau invers); vopsirea în galben se face direct pe ouăle albe; vopsirea în albastru se realizează pe ouăle albe, această culoare fiind utilizată şi ca strat de bază pentru obţinerea verdelui, prin revopsire cu galben şi pentru obţinerea violetului, prin revopsire cu roşu. Este posibilă şi vopsirea în albastru a ouălor galbene (pentru verde) şi a celor roşii (pentru violet). Vopsirea în violet se realizează prin vopsirea ouălor albe succesiv în roşu, apoi în albastru (sau invers).

Reţete posibile

Culoarea roşie este relativ bine reprezentată printre plantele cu proprietăţi tinctoriale.

Iată câteva reţete valabile atât pentru vopsirea în roşu a fibrelor textile, cât şi a ouălor.

Reţeta 1:
• arin negru – scoarţă proaspătă sau uscată;
• şovârf – florile proaspăt culese;
• piatră acră.

Plantele se cufundă în apă rece cât să le acopere şi se lasă timp de o zi, după care se scot şi se întind la uscat la soare, timp de 30 de minute. Apoi se aşază într-un vas un rând de plante peste care se toarnă borş sau zeamă de la varză acră sau piatră acră pisată bine, se toarnă apa în care au stat plantele, cât să le acopere, şi se fierbe totul timp de 2-3 ore, până se colorează apa. După aceea se scot plantele şi se introduc ouăle calde, care vor fierbe la foc mic până se obţine nuanţa dorită.

Reţeta 2:
• măr acru – frunzele şi florile.

Florile şi frunzele se usucă bine la umbră, se sfărâmă până se transformă în pulbere; se introduc în apă caldă, unde se lasă (fără a fierbe) trei zile. Se fierbe apoi planta macerată până eliberează esenţa colorată. Ulterior se introduc ouăle, care vor fi vopsite la foc mic.

Pentru a afla mai multe informaţii referitoare la vopsirea ouălor putem apela la următoarea bibliografie: Agneta Bâtcă, Vopsitul tradiţional cu plante, Editura Ceres, Bucureşti, 1994, Artur Gorovei, Ouăle de Paşti, Editura Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului/Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1937.

Daniela FRUMUŞEANU, Universitatea Naţională de Arte, Bucureşti
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2008

֩ Comentarii