Imprimati articolul

Iubire sau suferinţă?

Pe lângă Sfintele Paşti, este bine să vorbim despre Sâmbăta Învierii lui Lazăr, despre Florii, despre importanţa zilelor din Săptămâna Patimilor, despre Sf. Mare Mc. Gheorghe şi despre o mulţime de sfinţi români: Sf. Teotim, Episcopul Tomisului; Sf. Ierarhi Mărturisitori: Ilie Iorest şi Sava, Mitropoliţii Transilvaniei; Sf. Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş; Sf. Pasicrat şi Valentin din Durostorum, Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului.

Învierea lui Lazăr şi, consecinţă a acesteia, intrarea triumfală în Ierusalim fac parte din planul lui Dumnezeu prin care încearcă să ne lumineze mintea asupra faptului că Hristos este Cel pe care trebuie să-L urmăm, pentru că El ne arată drumul către mântuirea de toate greutăţile şi suferinţele îndurate în această viaţă. De altfel, privind faptele celorlalţi sfinţi pe care i-am amintit mai sus, vom înţelege că pentru a merge pe calea arătată de Fiul lui Dumnezeu trebuie să înfruntăm, aşa cum a făcut-o El, tocmai acele suferinţe şi greutăţi de care ne dorim să fim izbăviţi.

Este un paradox. Cine îşi doreşte să sufere? Oare sfinţii au fost nişte necugetaţi? De ce au ales această cale? Pentru că la capătul ei este Împărăţia lui Dumnezeu. Şi apoi suferinţa nu este parte integrantă a acestei căi. Ea apare deoarece ne aţin calea oameni fără frica lui Dumnezeu. Ceea ce vreau să evidenţiez este că problemele cărora le-au făcut faţă, prin puterea lui Dumnezeu, sfinţii, nu diferă decât prin formă de cele pe care suntem nevoiţi să le îndurăm noi astăzi.

Şi încă o dată spun, nu pentru că ar face parte din plan, adică intri în Împărăţie dacă treci ca Hercule prin cele 12 munci. Intrarea în împărăţie este condiţionată de împlinirea poruncii iubirii, să iubeşti pe Dumnezeu din toată puterea şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

Dar tocmai împotriva acestei porunci se aşează cel al cărui nume chiar aşa se traduce, „împotrivă“, diavolul.

Sunt mulţi cei care nu înţeleg în ruptul capului de ce totuşi Dumnezeu nu intervine radical, eliminând toate acestea dintr-o dată, pentru că altfel nu s-ar dovedi că sunt unii care ar face orice pentru Cel pe care îl iubesc.

Slujba sfinţilor sărbătoriţi în Săptămâna Mare, a Patimilor, se săvârşeşte totdeauna a doua zi de Paşti, în Lunea Luminată, combinată cu slujba acesteia; iar dacă sunt mai mulţi sfinţi de prăznuit, se pot rândui şi în următoarele zile ale Săptămânii Luminate. Anul acesta, este cazul special al sărbătorii Sf. Mare Mc. Gheorghe, care cade în Miercurea Mare.

Excepţie: bisericile care au hramul sfântului pot alege să săvârşească prăznuirea în Duminica Floriilor, combinată cu slujba praznicului, conform Tipicului.

Adrian Nedelcu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2008

֩ Comentarii