Imprimati articolul

OGRADA CU "SEMNE"

Lucian Blaga: „Veşnicia s-a născut la sat“.

CASA (II)

Simbolistica poziţionării casei

Poziţionarea casei în spaţiu nu este întâmplătoare, dar nu neapărat din raţiuni practice. Casa se află în centrul universului familial, iar amplasarea ei nu putea fi lăsată la întâmplare.

Arhicunoscuta ştiinţă a amplasării casei a civilizaţiei chineze – feng shui, impunea o alegere sofisticată a locului în care se amplasa construcţia, ţinându-se cont la poziţionarea acesteia de raportul cu punctele cardinale, cu liniile telurice de forţă, cu mitologia creaţiei.

De altfel, în majoritatea civilizaţiilor rurale construcţia casei este orientată în funcţie de punctele cardinale a căror origine mitică este universal prezentă şi asumată. În China şi în India faţada casei/palatului, cu uşa/poarta de acces principală, era orientată spre est, iar camera stăpânului/sala tronului/camera împăratului se poziţiona spre sud.

În Mongolia contemporană, iurta (adăpost circular mobil) se aşează cu intrarea spre sud, ca şi casele şi templele Tibetului. Orientarea casei în funcţie de mersul aparent al soarelui pe cer (Est-Vest) face din ea un simbol solar, astfel că, împreună cu focul vetrei (substitut al soarelui), construcţia se constituie pe sine ca axă a lumii terestre. La amerindienii sioux, simbolistica solară a cortului este atât de puternică încât, pe lângă axul central (axa lumii), cortul avea douăzeci şi patru de stâlpi de susţinere de jur împrejur, corespunzând celor 24 de ore ale drumului soarelui de la răsărit la răsărit.

Corturile tătarilor migratori islamizaţi şi ale armatei turceşti aveau 12 stâlpi care corespundeau celor 12 diviziuni temporale ale zilei solare, aşa cum era ea percepută în Evul Mediu. 

Amplasarea accesului spre Est/Sud face din intrarea şi ieşirea persoanelor din casă o reluare a drumului vieţii, de la naştere spre moarte şi din moarte spre viaţă (să nu uităm că, până la religiile monoteiste, revenirea sufletului pe pământ, într-o formă sau alta, era o certitudine).

În majoritatea religiilor lăcaşul morţilor, al strămoşilor mitici, era amplasat fie la Nord (civilizaţiile mediteraneene, africane şi amerindiene), fie la Vest (civilizaţiile orientale), astfel că intrarea în casă reprezenta o parcurgere cotidiană a drumului către moarte (somnul fiind personificat adesea ca fiul/fiica morţii). Pe cale de consecinţă, ieşirea din casă, dimineaţa, se asuma ca o naştere/renaştere sau ca o permanentă resurecţie/înviere.

În tradiţia rurală românească, orientarea est-vest a casei şi poziţionarea sudică a intrării principale sunt prezente în toate regiunile ţării, chiar dacă simbolistica solară şi-a pierdut probabila semnificaţie ancestrală. Estul, ca locaş al divinităţii creatoare/protectoare şi necesitatea ca aceasta să fie prezentă în incinta casei s-au păstrat însă vii, poziţionarea icoanelor pe peretele din Est fiind încă o practică domestică strict respectată, chiar dacă în prezent este subsumată credinţei creştine ortodoxe.

O altă impunere în poziţionarea casei este raportul ce trebuia realizat cu structurile mitice ale universului creat: lumea telurică (subterană), lumea oamenilor şi lumea divină. Probabil nu este o simplă coincidenţă faptul că în mediul rural românesc prima treime a incintei (curţii) este afectată fântânii şi grădinii de flori (care închipuie Edenul/Raiul), a doua treime este alocată construcţiei casei şi a treia treime este alocată bătăturii (loc bătut, unde nu creşte nimic).

Chiar dacă cele trei suprafeţe nu sunt egale, distincţia celor trei subspaţii este foarte evidentă, adesea fiind separate prin garduri de mică înălţime.

Prezenţa divinităţii, explicită sau implicită, consolidează sacralitatea casei, care a parcurs mileniile astfel că, deşi sub altă formă, dar cu aceeaşi conotaţie, inviolabilitatea ei este recunoscută în toate normele de drept moderne, în care agresiunea asupra proprietarului/proprietăţii poate fi pedepsită pe loc, fără ca justiţia socială să reţină acest lucru drept fapt penal, condamnabil.

A.F. Badiu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2008

֩ Comentarii