Imprimati articolul

Numărarea „bobocilor“ în stupină

La români există zicala că „toamna se numără bobocii“. În apicultură, de obicei, bobocii se numără primăvara. Atunci apicultorul face evaluarea stării stupinei şi numără pierderile de peste iarnă. Este vorba de familiile pierdute şi cele fără şanse de redresare.

Din semnalele primite din ţară se pare că în timpul iernii care abia a trecut au fost pierderi îngrijorător de mari.

Este obligatoriu acum să descoperim cauza sau, mai precis, cauzele pierderilor pentru a trage învăţămintele cuvenite. Cunoaşterea acestora ne ajută ca, pe viitor, să le preîntâmpinăm.

Cauze posibile
În urma discuţiilor cu mai mulţi apicultori, am tras câteva concluzii:

- tratamentul necorespunzător aplicat pe parcursul anului apicol împotriva parazitului Varroa destructor este doar unul dintre pericole;
- seceta şi căldurile excesive din vara 2007 au determinat lipsa sau diminuarea culesului de nectar, care au atras după sine reducerea sau încetarea pontei mătcii, dublate de uzura prematură a albinei. Astfel a scăzut simţitor populaţia de albine, iar creşterea trântorilor a fost stopată;
- înmulţirea parazitului, ca urmare a căldurilor prelungite, cât şi repartizarea unui număr mare de paraziţi pe o cantitate mică de puiet şi de albine au dus la debilitatea familiei sau, şi mai rău, la apariţia unor viroze specifice.

Factori obiectivi
Căldurile excesive şi lipsa precipitaţiilor au dus la imposibilitatea albinelor de a culege polenul atât de necesar pentru creşterea puietului cât mai ales pentru formarea corpului gras, care le prelungeşte viaţa, atât cât să traverseze rigorile iernii. Ambele cauze au atras după sine intrarea în iarnă a unei albine debilitate, cu un ciclu redus de viaţă.

Lipsa precipitaţiilor a favorizat şi apariţia culesului de miere de mană. Aceasta, pe cât de benefică este pentru om, pe atât de dăunătoare este ca hrană pentru iernarea albinelor. Ea favorizează puternic apariţia diareei şi implicit infestarea, uneori clinic, cu parazitul Nosema apis. Manifestarea clinică a infestării cu acest parazit duce, de obicei, la dispariţia familiei de albine.

Mulţi apicultori, obişnuiţi cu iernile blânde din ultimii ani, au băgat stupine în iarnă cu hrană puţină sau au făcut completarea hranei cu sirop mult prea târziu, astfel că prelucrarea siropului a fost făcută de albina de iernare. Din acest motiv, albina a intrat în iarnă în parte deja uzată.

Bolile
O altă problemă îngrijorătoare o reprezintă apariţia bolilor bacteriene, în special loca americană, pe fondul interdicţiei de a face tratamente cu antibiotice (oxitetraciclină). Astfel, boala a început să producă mari pagube în Patrimoniul Apicol Naţional.

Se ştie că familiile atinse de locă şi netratate, dacă nu dispar înainte de intrarea în iarnă, este puţin probabil că vor ajunge în primăvară. Sunt nevoit să constat că a fost interzis tratamentul cu antibiotice (pentru apicultorii care comercializează mierea), fără a se găsi o alternativă.

Ec. Ştefan MANEA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 7, 1-15 APRILIE 2008

֩ Comentarii