Imprimati articolul

Studiu de piaţă
Piaţa grâului se apropie de 1 miliard euro

Dacă raportăm actualul preţ de vânzare a grâului de pe piaţă, de 260-290 euro/t, la consumul intern total, estimat la 3,7-4 milioane de tone, atunci se poate anticipa că piaţa grâului în România va depăşi 1 miliard de euro. Cifra în sine este aproape dublă în comparaţie cu 2006, dar creşterea trebuie pusă exclusiv pe explozia preţului, şi nu pe consum.

Regrupări pe piaţa mondială

Psihoza în jurul grâului este una reală în cazul ţărilor afectate de secetă. La nivel mondial această stare de îngrijorare este indusă mai ales de companiile comerciale al căror singur interes este de a majora preţul pentru a-şi îngrăşa comisionul.

În condiţiile în care producţia mondială de grâu a anului agricol 2007/2008 este cu 20 milioane de tone mai mare decât cea din sezonul trecut, preţul grâului se situează la cote ce depăşesc calculele unei gândiri economice lucide.

Pe cea mai ieftină piaţă a lumii, Bursa Chicago, grâul este cotat la 350 dolari/t, adică la un nivel aproape dublu decât preţul la care vinde fermierul american. Un asemenea ecart n-a fost înregistrat nicicând în istoria comerţului cu grâu.

Fapt este că analiştii se cam dau „loviţi“ atunci când li se solicită să explice anomalia. Singurii care se încumetă să justifice această explozie a preţului la grâu sunt angrosiştii, dar ei fac acest lucru de pe poziţia celui mai interesat partener de pe piaţă de a forţa preţul în goana după comisioane.

Aşa după cum arătam, producţia mondială de grâu este estimată undeva între 600 şi 612 milioane tone. Principalii producători sunt UE-27 cu 126 milioane tone, China – 105 milioane tone, SUA – 56 milioane tone, Rusia, Australia şi Canada.

Din punctul de vedere al disponibilităţilor de export, poziţia dominantă este ocupată de SUA – cu 28 milioane tone, Canada – 15 milioane tone, Australia – 14 milioane tone, UE-27 – cu 12 milioane tone, Argentina – 9,5 milioane tone. În topul exportatorilor, Rusia anunţă o ofertă de 10,5 milioane tone, dar este foarte riscant să pui baze pe aceste raportări ce contabilizează grâul de prin toate şoproanele Siberiei.

Noi, românii, depindem de piaţa americană sau, mai exact spus, de politica de achiziţii a companiilor străine care operează în ţara noastră. Legăturile lor cu pieţele de peste Ocean sunt atât de strânse şi durabile, încât este foarte greu de crezut că ele vor renunţa la grâul mai scump din zonele lor strategice, în favoarea pieţelor mai ieftine, dar incerte, din Europa, din Rusia în special. Iar atunci când ai de aprovizionat o ţară care are nevoie de cel puţin 2 milioane tone de grâu, opţiunea este pentru o ofertă abundentă şi sigură, fie ea cât de scumpă.

(I.P.)
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.1, 1-15 IANUARIE 2008

֩ Comentarii