Imprimati articolul

Cercetarea agricolă dispare cu pământ cu tot

Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Brăila (SCDA), unitate reprezentativă a cercetării agricole din România este, de câţiva ani, parte cobeligerantă într-un veritabil război de apărare a suprafeţelor de pământ pe care le administrează. „În numele legii“, staţiunea a pierdut până în prezent 131 ha şi, după cum anticipează actorii acestui conflict, suprafaţa aflată în prezent în administrarea staţiunii se va diminua dramatic.

Totul a început de la decizia Comisiei Judeţene de Fond Funciar Brăila, care a validat propunerile Comisei Locale Chiscani privind reconstituirea drepturilor de proprietate pentru vechile amplasamente în perimetrul SCDA.

Cu acel prilej, reprezentanţilor SCDA prezenţi la întrunire li s-a explicat că probele atestă fără niciun dubiu dreptul de proprietate al foştilor deţinători. În replică, cercetătorii au contestat propunerile, susţinând că nu toate suprafeţele solicitate pe vechiul amplasament se află în perimetrul actual administrat.

Cine „camuflează“ Legea cercetării agricole?
„De 17 ani suntem hărţuiţi permanent cu problema asta a pământului. Este păcat că nu apare Legea cercetării în care să se statueze clar suprafaţa ce ne este alocată.

Punctul nostru de vedere cu privire la modul în care s-au retrocedat 131 ha de la staţiune se regăseşte în obiecţiunile pe care le avem faţă de această acţiune, care trebuie clarificate în instanţă.

Staţiunea, prin reprezentanţii săi, nu s-a opus retrocedării, dar a avut pretenţia ca acest lucru să se facă conform legii, astfel încât şi noi, cei care administrăm unitatea, să avem sentimentul unui lucru corect şi bine făcut şi să fim acoperiţi într-o cât mai mare măsură cu documente întocmite just, iar punerea acestora în practică să se facă în mod corespunzător, având în vedere că avem ca sarcină principală respectarea legalităţii şi apărarea intereselor unităţii“, a explicat dr. ing. Marcel Bularda, directorul SCDA Brăila.

Singuri împotriva tuturor

Convinşi că dreptatea e de partea lor, reprezentanţii Staţiunii de cercetare au înaintat un memoriu către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în care au sesizat că nu toţi solicitanţii fac dovada vechilor amplasamente.

După alte două demersuri similare, în octombrie 2006, Autoritatea trimite un răspuns în care precizează că speţa nu e de competenţa lor, ci a instanţelor de judecată.

„Aşa cum ni s-a sugerat, ne-am adresat instanţei, care însă ne-a comunicat că nu avem calitate procesuală activă. Am făcut recurs, motivând că o avem, dar instanţa ne respinge. Noi am continuat acţiunea în contestare, procesul fiind acum pe rol la Curtea de Apel Bucureşti pentru a se constata legalitatea hotărârii în raport cu restituirile care s-au făcut.

Din păcate, s-a creat un cerc vicios prin care staţiunea este înlăturată de la verificare. Eu susţin răspicat, cu probe, că cel puţin 27 ha nu s-au dat pe vechiul amplasament şi că s-a încălcat un articol de lege care spune că, în situaţia în care se restituie terenuri de la staţiune, se vor delimita în zone compacte la marginea perimetrului.

Mă intrigă faptul că noi apărăm de fapt pământul statului şi tocmai statul rezolvă într-un mod nu tocmai legal anumite probleme. Este o situaţie mai mult decât penibilă pentru nişte oameni şi nişte autorităţi“, a opinat Aurel Hârjoghe, consilier juridic în cadrul SCDA Brăila.

Conform HG nr. 1460/2006, suprafaţa administrată de SCDA Brăila este de 2.949 ha, dar în realitate staţiunea exploatează numai 2.817 ha. Suprafaţa de 2.817 ha este amplasată în Insula Mare a Brăilei şi pe Terasa Brăilei, respectiv pe raza comunelor Măraşu (punct de lucru IMB), Chiscani (punctele de lucru Chiscani, Lacu-Sărat, Silistraru), Măxineni (punct de lucru Corbu-Nou), comuna Stăncuţa (punct de lucru Polizeşti).

Staţiunea Experimentală Agricolă Brăila (actuala SCDA) a fost înfiinţată în 1953, după cum mărturiseşte însuşi întemeietorul şi coordonatorul ei principal, academicianul profesor doctor Marcu Botzan. Evoluţia actualei SCDA Brăila a cunoscut o serie de etape, problematica de cercetare-dezvoltare adaptându-se în permanenţă la problemele ridicate de agricultura ţării şi a zonei de influenţă.

Staţiunea de cercetare agricolă brăileană pierde nu doar pământurile din zona comunei Chiscani, foarte bine cotate datorită distanţelor mici faţă de oraşul reşedinţă de judeţ, ci şi suprafeţele din incinta unităţii.

„Un exemplu edificator cu care ne confruntăm îl reprezintă faptul că tot ce a avut staţiunea ca spaţiu verde în incinta unităţii şi în jurul sediului administrativ a fost retrocedat ca teren arabil, adică din suprafaţa de 3,5 ha am rămas cu cca 1 ha.

Practic, a fost retrocedată ca teren «arabil» o suprafaţă care este trecută în evidenţele noastre la teren «curţi-construcţii». Noi nu putem să mai trecem către magaziile noastre decât peste terenul lor“, a conchis directorul SCDA Brăila, Marcel Bularda.

„Staţiunea să facă cercetare, şi nu cultură mare!“

Această lozincă este des uzitată mai ales de indivizi a căror orientare politică se află în slujba unor grupuri de interese ce s-au îmbogăţit pe seama unui patrimoniu economic pe care l-au devastat cu sălbăticie. Interlocutorul nostru nu pare a fi în slujba acestor grupuri, dar, din motive numai de domnia sa ştiute, le susţine.

Referindu-se la situaţia suprafeţelor de pâmânt administrate de SCDA, subprefectul de Brăila Mircea Fudulaiche, secretar al Comisiei Judeţene de Fond Funciar, a ţinut să sublinieze legalitatea retrocedării terenurilor către foştii proprietari.

„Conform Legii nr. 247, s-a instituit regula retrocedării terenurilor pe vechiul amplasament. În cazul Staţiunii de cercetare, au existat persoane care au depus cereri la Comisia Locală Chiscani care şi-au dovedit amplasamentul. Primând această regulă, normal că la propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar Comisia Judeţeană a adoptat o hotărâre, validând anexa 23 cu persoanele îndreptăţite.

Consider că s-au respectat prevederile legale, ba mai mult urmează să solicităm şi alte terenuri aflate în administrarea staţiunii în temeiul Hotărârii nr. 1823/2005, care face precizarea că se retrocedează inclusiv terenurile aflate la aceste staţiuni sub condiţia ca pe raza judeţului în cauză să nu mai existe terenuri în domeniul privat al statului.

Bineînţeles, nu în totalitate. Va trebui să ne limităm intervenţia, respectând acele suprafeţe strict necesare activităţii de cercetare. Nu pot să mă pronunţ acum asupra unor suprafeţe, dar vom face nişte calcule, vom invita Staţiunea la discuţii. Vom face inclusiv o corespondenţă cu Academia care, de fapt, asigură conducerea acestor structuri de cercetare din teritoriu.

Persoanele îndreptăţite au făcut dovada amplasamentului. Una dintre acestea dovedea amplasamentul chiar pe terenul pe care se află clădirile administrative ale staţiunii. Bineînţeles că nu puteam să punem acolo în posesie şi atunci s-a realizat acest lucru pe un teren aflat în imediata vecinătate. Staţiunea trebuie să facă cercetare, şi nu cultură mare.

S-a vehiculat la un moment dat că suprafaţa necesară cercetării pentru astfel de staţiuni este între 200 şi 250 ha. Bineînţeles că vom respecta acest lucru, neputând lăsa un obiectiv de importanţă pentru judeţul nostru dacă într-adevăr se face cercetare acolo“ – a precizat subprefectul Mircea Fudulaiche.

Pagini realizate de Camelia MOISE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 7, 1-15 APRILIE 2008

֩ Comentarii