Imprimati articolul

Şansa pământului

De câte ori nu am purtat discuţii sau am auzit pe alţii vorbind despre starea mediului înconjurător, că este poluat peste măsură, că nu se face nimic pentru el, şi aşa mai departe! Este important să trecem de la vorbe la fapte.

Anul Internaţional al Planetei Pământ

Societatea ştiinţifică a luat iniţiativa de a trezi conştiinţa inertă a omenirii pentru că, aşa cum îmi spunea domnul profesor Victor Mocanu, decanul Facultăţii de Geologie şi Geofizică din Bucureşti, „sistemul de probleme la scară globală este un fel de puzzle de probleme la scară individuală, pe care dacă încercăm să le ţinem în control şi la scară globală lucrurile pot fi un pic mai bune“.

Cu alte cuvinte, dacă fiecare dintre noi va fi mai conştient de răul pe care îl face naturii, aceasta va fi mai puţin agresată.

De aceea, Uniunea Internaţională a Ştiinţelor Geologice a hotărât să numească anul 2008 Anul Internaţional al Planetei Pământ, iar alte două prestigioase instituţii mondiale -  Organizaţia Naţiunilor Unite şi UNESCO - au decis să promoveze oficial această iniţiativă. De altfel, lansarea a avut loc pe 12 şi 13 februarie 2008, la sediul UNESCO din Paris.

A fost stabilit şi un subtitlu, care defineşte unul dintre obiectivele demersului specialiştilor implicaţi, „Ştiinţele Pământului în slujba societăţii“, acela de a comunica opiniei publice rolul şi importanţa ştiinţelor pământului pentru o mai bună gestiune a viitorului.

Şcoala arborilor

Când am purtat discuţia cu domnul profesor Mocanu, pe care deja l-am citat mai devreme, tocmai se încheiase una dintre acţiunile subordonate acestui obiectiv. La Muzeul de Geologie din Bucureşti a fost deschisă o expoziţie a unor copii, pe care câteva inimoase învăţătoare încearcă să îi facă purtători de cuvânt ai „drepturilor Pământului“.

Este vorba despre un proiect numit Şcoala arborilor, iniţiat de inst. Irina Negoiţă, fost inspector al sectorului 4, şi de alte două cadre didactice: inst. Florica Velicu şi inst. Roxana Gheorghe de la Şcoala Nr.190 „Marcela Peneş“ din Bucureşti. Ajunşi în cel de-al cincilea an de activitate, au reuşit să atragă de partea lor încă 53 de unităţi şcolare din toate sectoarele municipiului Bucureşti şi 3 din judeţele Suceava, Galaţi şi Argeş.

Scopul declarat este cultivarea interesului faţă de menţinerea unui mediu natural, sănătos şi echilibrat, a unui comportament favorabil ameliorării relaţiilor dintre om şi natură, fiind subordonat perfect unui alt obiectiv al celor care au statuat 2008 ca An Internaţional al Pământului: „Focalizarea Educaţiei pentru dezvoltare durabilă pe utilizarea resurselor, riscuri naturale şi gestiunea lor“.

De ce copiii?

Pentru că, la fel ca şi noi, se lovesc în viaţa de zi cu zi de aceleaşi probleme referitoare la apa potabilă, la inundaţii, la secetă. Dacă vom şti să le vorbim de acum despre aceste probleme, iar ei vor înţelege cum funcţionează, cât de fragilă este natura, vor avea şansa să trăiască pe un Pământ mai bun.

„Bunicii noştri aveau grijă să nu taie lemne de foc mai multe decât trebuia, încearcă domnul profesor Victor Mocanu să lămurească una dintre cauzele situaţiei actuale, adică calicia care ne domină pe cei mai mulţi, acum însă lucrurile au degenerat şi îmi vine în minte un exemplu pe care l-am întâlnit în Munţii Vrancei: în faţa unei gospodării, am văzut o cantitate uriaşă de lemn abia tăiat din pădure.

L-am întrebat pe proprietar la ce are de gând să îl folosească, iar răspunsul a fost năucitor: «Nu ştiu, tocmai am primit pădurea şi m-am gândit să o tai, să nu mi-o fure». Pe vremuri se spunea că românul este frate cu codrul, însă atunci am realizat că nu prea mai este.“

Unele dintre probleme se mai pot îndrepta, altele însă nu, şi oricum nu peste noapte. Sunt necesare proiecte ample, care costă mult, şi mai ales e nevoie de conştientizarea omului, iar „aici copiii cred că au un rol important; prin nonşalanţa lor ei pot să atragă atenţia adulţilor că s-ar putea să greşească atunci când lasă apa să curgă tot timpul când spală ceva într-o cantitate mică şi aşa mai departe“.

Toate acestea vor fi decisive pentru viaţa noastră într-un viitor nu prea îndepărtat şi copiii sunt speranţa noastră.

Adrian NEDELCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 7, 1-15 APRILIE 2008

֩ Comentarii