Imprimati articolul

Inversiuni sociale

Orăşeni la ţară, săteni la oraş!

Orăşenii care la vârsta pensionării se mută la ţară sunt, de o vreme încoace, o categorie specială de cetăţeni.

După o viaţă de muncă, de stres şi poluare de tot felul hotărăsc să lase în urmă coaja unei existenţe cu un confort discutabil şi pornesc, cu tot sufletul, spre miezul ei.

Unii nu au şi nu au avut niciodată rădăcini în lumea satului, dar au ştiut tot timpul să-i privească prietenos universul, netulburat de moda civilizaţiei cu orice preţ. Un exerciţiu inedit se tot derulează sub ochii noştri de vreo douăzeci de ani aici, în Dobrogea; în timp ce ţăranul, cu rădăcini şi acte în regulă, a încercat cu disperare să trăiască precum orăşeanul, acesta din urmă cheltuieşte acum timp şi bani pentru o porţie de farmec rustic.

Sătenii fac cumpărături de la supermarket-uri, mănâncă ciuperci la borcan, murături bulgăreşti, vegeta şi carne de pui de la Avicola...

Orăşenii fac kilometri cu maşina să cumpere de la sat ouă, roşii şi verdeţuri, păsări pentru supa care te vindecă de gripă şi de tot...

Sătenii vin la „Sărbătoarea berii“ la oraş, orăşenii caută prispa casei părinteşti sau marginea pădurii de la ţară...

Casa pe care orăşeanul tocmai a cumpărat-o de la un sătean este îngrijită cu drag, totul este pus în ordine, grădina lucrată, gardul reparat, vopsit, florile râd în ferestre şi în curte...

Casa multor săteni este lăsată de izbelişte, curtea nesemănată, pomii îmbătrâniţi... Sătenii care muncesc până la epuizare în străinătate cumpără apartamente la bloc pentru copii sau maşini scumpe.

Orăşenii care au muncit o viaţă şi nu s-au ales decât cu un apartament amărât şi o maşină oarecare le vând fără regrete şi îşi fac o căsuţă sănătoasă la ţară...

Nu ştiu cât de bine îi va fi săteanului la oraş, dar primul câştig al orăşeanului este regăsirea ritmului normal al vieţii, redescoperirea sinelui.

Orăşeanul, care la pensie alege să locuiască la ţară, este un personaj pe care dorim să-l aducem în paginile revistei noastre pentru că, odată cu „acareturile“ pe care le aşează în căsuţa lui, vine şi cu gândul să se implice în viaţa comunităţii cu toată experienţa lui, cu hotărârea de a da un sens nobil existenţei sale.

Rodica Simionescu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 7, 1-15 APRILIE 2008

֩ Comentarii