Imprimati articolul

Trei dintre „stâlpii“ comunităţii rurale sunt, de fapt… doi!

Profesorul, medicul, preotul – trei repere importante ale comunităţilor rurale – au constituit punctul de interes pentru „Lumea Satului“ în peregrinările prin unele localităţi brăilene. Pe cine am găsit la datorie şi pe cine nu? Veţi vedea…

Şcoala, sub semnul reînnoirii

Primul popas - şcoala din satul Găvani, comuna Gemenele. În clădirea veche, aflată în plin proces de reabilitare, câţiva micuţi „s-au prins“ a învăţa „buchea“ cărţii.

Pe holul strâmt, un pui de om cu căciula adusă bine peste urechi, priveşte lung a mirare, trecându-şi cu un gest reflex podul palmei peste nas. „E foarte greu. Copii murdărei. Probabil aţi simţit mirosul când am deschis“, explică învăţătoarea Geanina Sandu, o tânără de nici 30 de ani.

La şcoala „mamă“ din Gemenele atmosfera nu-i apăsătoare ca la Găvani, dimpotrivă. Pe directorul şcolii, prof. Stoica Gâscă-Eremia, l-am găsit în biroul său, aplecat asupra unor documente. „În comuna Gemenele există o şcoală cu clasele I-VIII, cu 140 de elevi, iar la grădiniţă avem 76 de preşcolari, în timp ce la Şcoala din Găvani cu cls. I-IV sunt 18 copii.

Avem mai multe proiecte pentru învăţământul rural: pentru apărarea drepturilor copilului, pentru cunoaşterea legislaţiei europene şi un altul de dezvoltare şcolară pe care l-am finalizat recent «Tradiţie şi modernitate în satul meu european».

La toate unităţile s-au efectuat lucrări de reabilitare. S-au alocat fonduri importante şi suntem încă în derulare cu aceste investiţii“, declară dir. Gâscă-Eremia, profesor de matematică la şcoala din Gemenele încă din anul 1977.

„Am organizat un festival interjudeţean «La porţile dorului», care a avut un ecou deosebit în media şi în comunitate, afirmă directorul şcolii. Pe 1 Decembrie a fost prima ediţie şi îl reedităm în fiecare an. Cu toate acestea, avem acces cu greu la finanţare.

Comunităţile rurale sunt mai sărace, apoi părinţii sunt mai puţin interesaţi şi preocupaţi pentru activitatea şcolară a copiilor. Când ai însă satisfacţii, treci peste tot. Trebuie să fii foarte interesat, ataşat de profesie şi să ştii ce urmăreşti“.

Mândria de a fi dascăl

Tot la datorie am găsit-o şi pe prof. Sorina Sabou, directorul şcolii din comuna Râmnicelu, instituţie aflată şi ea sub zodia noului. „La şcoala Râmnicelu sunt 167 elevi de clasele I-VIII şi 57 preşcolari la grădiniţă, iar la structuri avem 51 de elevi la Constantineşti şi 30 de elevi şi preşcolari la Mihail Kogălniceanu. În total sunt aproximativ 300 de elevi.

Avem personal calificat la structuri şi mă refer aici la învăţători. În schimb, educatorii sunt necalificaţi. Asta e şi o problemă cu care ne confruntăm. Avem câţiva copii foarte buni, care au înţeles că şansa lor e să înveţe şi să iasă din mediul acesta“, a precizat directorul şcolii din Râmnicelu.

La Racoviţa, pe directorul şcolii, înv. Aurel Fătu, l-am găsit pe holul instituţiei pe care o conduce de doi ani. „Suntem într-un proiect de reabilitate finanţat de Banca Europeană de Investiţii şi de Banca de Dezvoltare Europeană. Sunt prinse două corpuri: 1 şi 2. Corpul 1 a intrat deja în reabilitare de săptămâna trecută.

În momentul de faţă lucrăm într-un singur schimb. Am adus aici clasele I-IV. Tot în acest an, vom construi o grădiniţă cu fonduri de la minister.

Am reuşit să procurăm încă o maşină de transport şcolar de care aveam mare nevoie pentru că la noi în şcoală învaţă copii din toate satele componente, inclusiv din două localităţi care aparţin de comuna Râmnicelu, aflate pe malul stâng al râului Buzău“, a explicat directorul Aurel Fătu.

„Probleme n-ar fi, doar nişte cazuri de TBC“

Ca-n fiecare iarnă, cabinetele medicale de pe la sate sunt pline.

Atât la Gemenele, cât şi la Racoviţa, în anticamera cabinetelor vindecătorilor de trupuri aşteptau 15-20 de localnici, în majoritatea bătrâni. Am întrebat-o pe dr. Viorela Cotor cu ce probleme medicale se confruntă gemănarii, abia ieşiţi din iarnă. „Greutăţi foarte mari nu ar fi, dar că de curând au apărut nişte cazuri de TBC. În rest, scripte multe, oameni nerăbdători.

Sunt medic în comună de 10 ani şi fac naveta de la Brăila. Îmi place, nu-mi place… Într-o zi pot să vină fie 50, fie 5 pacienţi. În zilele de iarnă e mai aglomerat, pentru că vara lumea e ocupată cu muncile câmpului şi uită că sunt bolnavi. Se aglomerează la început de lună, ştiţi problema cu reţetele.

Eu plătesc chiria, eu plătesc lumina, eu plătesc lemnele. Eu plătesc tot. E mai dificil pentru mine, pentru că m-am îmbolnăvit şi eu“, a precizat dr. Viorela Cotor.

Mesagerii Domnului, ia-i de unde nu-s!

Cum sondajele indică faptul că biserica este instituţia cu cea mai mare trecere în popor, am purces în pelerinaj şi pe la câteva biserici. Din păcate, am bătut la porţi închise, preoţii fiind, din spusele unor localnici, duşi cu treburi, fireşte importante.

La Gemenele, spre exemplu, lumânărarul nu părea a şti, pe moment, nici cum se numeşte preotul, nici pe unde-i plecat. În schimb, la Racoviţa am fost întâmpinaţi în curtea bisericii doar de un… curcan.

Preotul era... aţi ghicit! Cu treburi! Ce-i drept, investigaţia noastră publicistică a avut loc într-o zi lucrătoare. În mod sigur, de sărbători preoţii sunt la datorie. Menirea feţelor bisericeşti în comunitatea rurală nu poate să se rezume doar la acele apariţii „festive“ de slujbă în biserică, nunţi, botezuri sau înmormântări.

Adevăraţii preoţi au fost şi trebuie să rămână stâlpul cel mai reprezentativ al educaţiei rurale şi nu numai sub aspectul propovăduirii lucrurilor sfinte, ci şi a celor lumeşti.

Camelia MOISE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 7, 1-15 APRILIE 2008

֩ Comentarii