Imprimati articolul

Caracterul în credinţă

În Apocalipsă, Sf. Ioan povesteşte cum a fost pus de către Dumnezeu să trimită epistole către îngerii a şapte biserici. Celui din Laodiceea îi spune:

„Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindcă eşti căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea.“

Atitudinea de căldicei pe care o avem cei mai mulţi dintre noi ne va ţine cu siguranţă departe de Dumnezeu.

Dacă am fi reci, adică opozanţi ai Lui, am avea şansa ca „entuziasmul“ cu care ne-am opus să se mute într-o clipă de luminare de partea Lui. Dar dacă nu ai vlagă nici în postura de adversar, nu vei avea nici în cea de partizan. Dumnezeu iubeşte caracterele puternice şi nu mediocritatea, aşa cum a fost Saul, devenit apoi Sf. Pavel, apostolul neamurilor.

Maria Egipteanca este un alt exemplu la fel de convingător al împlinirii acestor cuvinte. Ea a fost mai întâi prostituată, dar nu una oarecare, ci una extrem de sârguincioasă. Avea o mare satisfacţie când reuşea să atragă la desfrâu şi pe cei care nu voiau. Ajunge la Ierusalim în ziua sărbătorii Sfintei Cruci, dar nu pentru praznic, ci pentru numărul mare de potenţiali clienţi.

Din curiozitate, se străduieşte să intre să privească lemnul pe care atâta lume se îmbulzea să-l vadă. În momentul în care o forţă nevăzută o opreşte să intre în Biserică se înspăimântă şi, din disperare, ridică ochii către icoana Maicii Domnului şi se roagă acesteia să o lase, promiţând că se va schimba.

Cel mai mult a impresionat-o însă faptul că i-a fost ascultată ruga, deşi era o femeie cu păcate atât de evidente. Atunci se hotărăşte să îşi ţină promisiunea şi trece Iordanul plecând în pustie.

Abia peste 47 de ani întâlneşte un om, pe Sf. Cuvios Zosima, căruia îi povesteşte viaţa. Acesta vede şi darurile pe care le primise, de a pluti în aer în timpul rugăciunii, de a merge pe apă şi de a şti lucruri pe care n-avea de unde să le cunoască. Sf. Zosima o şi împărtăşeşte iar după ce a murit, cu ajutorul unui leu venit ca din senin, o îngroapă.

Ce grea ni se pare nouă, căldiceilor, viaţa în confortul civilizaţiei moderne! Să facem un mic efort de imaginaţie şi să ne mutăm cu gândul în acel deşert în care arşiţa alternează cu frigul pătrunzător, iar pământul se zgârceşte să dea vreun fir de iarbă şi să înţelegem cu ce monedă a plătit acea femeie sufletele duse la desfrâu în tinereţe.

Cine este dispus să-şi schimbe viaţa atât de radical? Mediocri fiind, credincioşi sau necredincioşi, orice întoarcere la 180 de grade este un fel de stânga-împrejur, nu ne schimbă în niciun fel poziţia faţă de Dumnezeu. O, de am fi departe sau aproape!

Adrian NEDELCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 7, 1-15 APRILIE 2008

֩ Comentarii