Imprimati articolul

Înfiinţarea plantaţiilor de arbuşti fructiferi

Arbuştii fructiferi ca afinul, coacăzul, zmeurul sunt specii cu cerinţe moderate faţă de factorii de mediu, de aceea se comportă bine în România.
Aceşti arbuşti se înmulţesc uşor şi intră repede pe rod, iar fructele obţinute au valoare nutritivă şi terapeutică ridicată.

Pentru înfiinţarea unei plantaţii de arbuşti fructiferi în condiţii corespunzătoare fermierul trebuie să aibă cunoştinţe referitoare la:

Cerinţele faţă de factorii de mediu

Afinul, coacăzul, zmeurul au cerinţe moderate faţă de căldură, se dezvoltă bine în zone colinare, cu un regim de precipitaţii mai mare de 600 mm anual sau în condiţii de irigare, dar nu suportă stagnările de apă. Deşi unele suportă semiumbra, se obţin fructe de calitate în condiţii bune de lumină.

Afinul preferă o climă răcoroasă, umedă şi poate fi cultivat până la altitudini de 600-800 m. Suportă temperaturi scăzute până la – 25°C în perioada de iarnă. Afinul preferă soluri bine drenate, fără exces de umiditate, cu reacţie acidă (pH 4,3-5,5). Reacţia solului este una dintre însuşirile care limitează aria de răspândire a acestei culturi.

Această specie nu se va cultiva pe terenuri unde au fost aplicate amendamente calcaroase în anii precedenţi dacă reacţia solului nu a coborât sub 5,5. Dacă ph-ul este mai mare de 5,5, pentru scăderea acestuia se va folosi turbă acidă aplicată în groapa de plantare. Preferă soluri bogate în humus, evitându-se solurile sărace şi cele nisipoase.

Coacăzul suportă geruri de -30°C în timpul iernii, dar nu suportă temperaturi foarte ridicate, vara mai ales, dacă sunt asociate cu seceta. Se dezvoltă bine pe soluri permeabile, fertile, suficient de umede, cu reacţie uşor acidă (phH 5,0-6,5).

Zmeurul suportă bine gerurile din zona noastră, cu condiţia ca lemnul tulpinilor anuale să fie bine copt la intrarea în iarnă. Dacă lemnul nu e copt suficient, vârful lăstarilor îngheaţă. Această specie se cultivă pe diferite tipuri de sol, dar nu suportă solurile grele, calcaroase şi reci. Se dezvoltă bine la un pH de 5,6-6,8.

Înfiinţarea plantaţiilor de arbuşti fructiferi necesită cheltuieli mari din partea fermierilor, dar aceştia pot beneficia de sume nerambursabile din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), în cadrul Măsurii
nr. 121 – „Modernizarea plantaţiilor agricole“.

Materialul săditor

Materialul săditor la majoritatea arbuştilor fructiferi se obţine prin butăşire, marcotaj, drajonare, ceea ce înseamnă că sunt plante pe rădăcini proprii. Se mai pot înmulţi şi prin altoire (afinul).

Plantaţiile de afin şi coacăz se înfiinţează în general prin folosirea butaşilor înrădăcinaţi, iar cele de zmeur prin folosirea drajonilor. Drajonii trebuie să aibă 60-80 cm lungime, diametrul la bază 10-12 mm şi un sistem radicular bogat. Rădăcinile drajonilor de zmeur sunt subţiri şi se deshidratează foarte repede.

Aprovizionarea cu material săditor se face din pepiniere autorizate care pot certifica sănătatea plantelor şi autenticitatea soiurilor.

Unde şi cum plantăm arbuşti

Pregătirea terenului în vederea plantării

În vederea plantării se face pregătirea terenului printr-o arătură adâncă de 40-50 cm şi încorporarea îngrăşămintelor organice şi chimice folosite pentru fertilizarea de bază.
Pentru plantaţiile de coacăz şi zmeur, dacă pH-ul solulul este prea mic se vor aplica amendamente cu calcar pentru corectarea acidităţii.

La solurile cu permeabilitate redusă se poate face o scarificare la 60-80 cm adâncime pentru a mări permeabilitatea acestora. Pentru pichetarea terenului se vor stabili distanţele de plantare.

Afinul se poate planta la distanţe de 2,5-4,0 m între rânduri şi 1,2-2,5 m între plante pe rând în funcţie de vigoarea soiului şi tehnologia de cultură adoptată. Poate fi de exemplu o plantaţie în rânduri simple la distanţe de 3x1 m sau în benzi cu două rânduri plantate la distanţe de 3x1x1 m.

Coacăzul se poate planta astfel:
– în sistem clasic, unde plantele sunt conduse în formă de tufe, distanţele de plantare sunt de
2,5-3,0 m între rânduri şi de
0,7-1,5 m pe rând;

1. în sistem intensiv, cu distanţe de plantare de 0,75-1,0 m/1,5-2,0 m şi pe rând se va forma un gard fructifer;
2. în sistem superintensiv pentru plantaţii unde se va face recoltarea mecanizată a fructelor, cu distanţe de plantare de 1,8/0,15 m. Aici plantele se conduc sub formă de cordon vertical, sunt foarte dese şi au o durată de exploatare de 3 ani, faţă de 10-12 ani în celelalte sisteme de cultură.

Pentru cultura zmeurului, cele mai bune rezultate se obţin pe terenurile în pantă la plantarea în rânduri pe curbele de nivel, la distanţe de 2,5-3,0 m între rânduri şi 0,50 m între plante pe rând. Pe direcţia rândului se va forma un gard fructifer. În grădinile familiale, în condiţiile în care lucrările nu se fac mecanizat, distanţele dintre rânduri pot fi mai mici.

Plantarea arbuştilor fructiferi

Epoca de plantare. Ca şi la pomii fructiferi, la arbuşti plantarea se poate face toamna sau primăvara.

Pentru afin dau rezultate mai bune plantările de primăvară, în martie sau aprilie, mai ales în zonele umede sau cu ierni geroase. Plantarea se face toamna în zonele mai secetoase şi cu ierni mai blânde.

Zmeurul se plantează toamna înainte de venirea îngheţurilor sau primăvara devreme. Dacă este secetă primăvara, plantele trebuie udate de mai multe ori pentru a se asigura prinderea, sistemul radicular fiind sensibil la lipsa apei.

Cele mai bune rezultate la plantarea coacăzului se obţin când lucrarea se face toamna, pentru că în primăvară va porni în vegetaţie devreme şi în timpul plantării se vor distruge o parte din muguri. Plantarea de primăvară se poate face cu rezultate bune în zonele cu mai multe precipitaţii în această perioadă.

Pregătirea materialului pentru plantare

În vederea plantării, materialul se fasonează şi se mocirleşte, fiind atenţi ca plantarea să se facă înainte ca mocirla să se usuce pe rădăcini. Înainte de plantare, butaşii de coacăz se fasonează, scurtându-se la 3-4 muguri. Drajonii de zmeur trebuie să fie turgescenţi, cu mugurii viabili, neafectaţi de ger. Fasonarea drajonilor de zmeur constă în îndepărtarea rădăcinilor rănite sau uscate şi scurtarea tulpinilor la 20-25 cm. Butaşii înrădăcinaţi, în vârstă de doi ani la afin, au tulpini de 30-45 cm şi un sistem radicular care a păstrat o parte din pământul fixat pe rădăcini printr-o udare abundentă înainte de scoaterea materialului de la stratificare.

Plantarea propriu-zisă

Plantarea afinului se face în gropi de 40x40x40 cm în care se administrează turbă acidă care să asigure valoarea de pH corespunzătoare. Pe solurile sărace se administrează gunoi de grajd. Butaşii se plantează cu 4-5 cm mai adânc decât au fost în pepinieră. După plantare se face o udare şi plantele se muşuroiesc cu pământ reavăn.

Pentru plantarea coacăzului se fac gropi de 30x30x30 cm sau se deschid şanţuri în lungul rândului. Butaşii înrădăcinaţi se plantează cu 4-6 cm mai adânc decât în pepinieră. Se aşază în groapă, se pune pământ, se tasează, se udă şi se face un muşuroi până la mugurele terminal.

Drajonii de zmeur se plantează în gropi de 40x40x40 cm sau în şanţuri de 30/30 cm, se udă, se muşuroiesc până la 15-18 cm şi se scurtează tulpinile la nivelul muşuroiului.

Dr. ing. Felicia PAŞCA, OJCA Satu Mare
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 6, 16-31 MARTIE 2008

֩ Comentarii