Imprimati articolul

Plante cu efect laxativ şi purgativ

O formă de eliminare a produşilor de metabolism este reprezentată de scaun, prin care se asigură eliminarea materiilor fecale. Procesul este cât se poate de natural şi eminamente necesar, această formă de excreţie fiind la fel de naturală, de fiziologică, precum nutriţia, doar că este… opusul său.

Unu-două scaune pe zi este situaţia pe care ar trebui să şi-o dorească fiecare, referitor la această chestiune. Pentru mulţi oameni, normalitatea este de unul la două zile dar, cu timpul, nu poate fi exclusă apariţia unor probleme. Retenţia conţinutului intestinal în colon sau rect peste trei zile constituie constipaţia (coprostaza), ale cărei cauze sunt diverse.

Pentru înlăturarea constipaţiei se poate apela la plante cu rol laxativ-purgativ, care faţă de purgativele „clasice“ au şi un rol remanent benefic prin substanţele biologic active pe care le „uită“ în organism, după îndeplinirea rolului asumat.

Purgativele naturale

• Cruşinul (Rhamnus frangula). Scoarţa recoltată de pe ramurile şi trunchiurile de 3-4 ani, ţinută un an în depozit sau o oră la 100°C. Ca modalităţi de administrare se poate opta între utilizarea pulberii ca atare, câte 1-3 g (un vârf de cuţit) odată, sublingual, de 2-3 ori pe zi, sub formă de infuzie (o linguriţă la 250-300 ml de apă clocotită, 15-20 minute), de macerat (aceleaşi cantităţi între ingrediente, dar apa este rece, iar durata este de 6-8 ore) sau de infuzie-decoct (se lasă la infuzat într-o cană de apă clocotită, timp de 3 ore, 1 linguriţă de pulbere de plantă, apoi se fierbe la foc lin 15-30 de minute şi se lasă la răcit până la călduţ.
Preparatele din Cruşin se beau seara, înainte de culcare, eventual puţin îndulcite cu miere.

Extractul fluid, de regulă preparat în condiţii farmaceutice controlate, se ia în doză de 1-2 g pe zi, în timp ce pentru amestecul de extracte fluide de Cruşin, Revent şi Anghinare (preparate în proporţie de 1,5-1-1), doza zilnică recomandată este de ½ -1 linguriţă. Durata unei cure este de 7 zile pe lună.

• Senna/Siminichia (Cassia angustifolia). Este o specie recent introdusă în cultură pentru a înlocui, măcar parţial, Cruşinul. Se utilizează intern (pulbere, infuzie, macerat la rece) sau extern (clisme cu infuzie).

Pulberea se ia sublingual, nu mai mult de 5 g odată, în 1-2 prize zilnice (cu efect constatat în 3-7 ore), infuzia pentru consum oral se prepară din 5-20 g/litru (toată cantitatea se bea în cursul aceleiaşi zile), iar cea pentru clismă din 15 g/500 ml (cu adăugare de 15 g sulfat de sodiu).

Formula optimă, cel puţin în cazul folosirii frunzelor (mai bogate în rezine, care trebuie eliminate), este maceratul, obţinut din aceleaşi cantităţi ca pentru infuzie, dar durata preparării este de 2-3 ore.

• Volbura (Convolvulus arvensis). Această plantă, care produce mari neplăceri cultivatorilor, are în particular proprietăţi medicinale de excepţie. Se foloseşte planta întreagă, recoltată până în momentul fructificării, sub formă de pulbere (2 vârfuri de cuţit, îndulcită cu puţină miere, pentru a-i atenua amăreala), infuzie (1 linguriţă/cană, 1 cană pe zi) sau tinctură (20 g plantă/100 ml alcool de 60-70°, macerare 10-15 zile – 2+4 linguri/zi). Administrate dimineaţa, pe stomacul gol, preparatele din volbură au capacitatea de a provoca un scaun unic, abundent, neînsoţit de fenomene secundare (colici, vomismente).

• Frasinul (Fraxinus excelsior) – frunzele, cu un conţinut ridicat de o glicozidă specifică (fraxozidă) au acţiune laxativă şi diuretică la administrarea sub formă de infuzie, preparată din 1-2 linguri/cană, din care se beau 2-3 căni/zi. (Va urma)

Dr. ing. Radu STOIANOV,  Institutul de Bioresurse Alimentare
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.5, 1-15 MARTIE 2008

֩ Comentarii