Imprimati articolul

VIN PĂSĂRILE CĂLĂTOARE

Din vârf de munte, primăvara
Spre Sud trimite dulci chemări:
„Veniţi, dragi păsări călătoare,
De peste mări, de peste ţări!

Veniţi degrabă către casă
Căci vă aştept cu dor nestins
Şi-ntruna îmi arunc privirea
Pe-albastrul cerului cuprins!

De’ndată ce-i aud mesajul
Cu un nepotolit imbold,
Pornesc în mii de escadrile
Spre-al ţării noastre-aeroport...

Ştiţi cine trece-ntâi hotarul,
Cui spunem primul „Bun venit“?
Cocorilor ce-apar din zare
În stol ca unghiul ascuţit.

Sosesc şi berzele, agale,
Şi-apoi coboară-n zbor planat
La cuiburile ce le-aşteaptă
Pe hornul caselor din sat.

În urma lor, zoresc spre Deltă,
Parcă atrase de-un magnet,
Răţuşte, gâşte, pelicanii,
Tot băltăreţul păsăret.

Curând, în nesfârşite şiruri,
Vin păsăruicile mai mici:
Sitarii, pitpalacii gureşi,
Zburdalnicele rândunici,

Granguri cu pana aurie,
Graurii negri, cucii suri ...
Ce vesel ciripit, ce foşnet,
Prin lunci, prin crânguri, prin păduri!
Şi câte armonii sublime,
Cât farmec dulce, răpitor,
Când cântă-n zori privighetoarea
Şi ciocârliile în cor!
.......................................................
Ca păsările călătoare
Venind de peste mări şi ţări,
Veni-vor plini de dor acasă
Şi-ai noştri fii din depărtări?

Gelu Oproiu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.5, 1-15 MARTIE 2008

֩ Comentarii