Imprimati articolul

Ce mai faceţi, domnule...ing. Emil PETRACHE?

• S-a născut la 11 aprilie 1935 în comuna Iveşti, judeţul Galaţi.

• În 1956 a absolvit Facultatea de Zootehnie din cadrul Institutului Agronomic Iaşi.

• După terminarea facultăţii a fost încadrat la IAS Brateş, judeţul Galaţi, ca inginer-şef, ocupându-se de zootehnie.

• Vicepreşedinte cu creşterea animalelor la Consiliul Agricol Regional Galaţi; preşedinte al UJCAP Galaţi, iar în perioada 1976-1979, ca prim-vicepreşedinte al Consiliului Popular Judeţean Galaţi, în cadrul căruia răspundea de agricultură; director general al Direcţiei agricole şi de industrie alimentară a judeţului Galaţi.

• În perioada 1979-1986, adjunct al ministrului agriculturii.

• Director al Centrului Naţional de Creştere a Cailor de Rasă (CNCCR) în perioada 1986-1995.

T.M.: Aţi trecut în viaţă prin multe activităţi, pline de satisfacţii, dar şi de mari greutăţi…

E.P.: Într-adevăr, aş putea scrie o carte cu amintiri pline cu destule surâsuri şi tristeţi, cum se spune. La fiecare loc de muncă au fost destule acţiuni care m-au marcat. De multe ori porneam de la aproape nimic, cum au fost cei cinci ani cât am lucrat la IAS Brateş, unde am pornit de la 50 vaci cu lapte şi 5.000 de oi şi am ajuns la 500 de vaci cu lapte, iar producţia de la 1.500 de litri la 3.200 de litri/vacă.

În final, am ajuns la un şeptel ce numără 800 scroafe de matcă, 10.000 de porci la îngrăşat şi 3.000 de scrofiţe pentru prăsilă; 15.000 de ovine şi 100.000 de raţe, totul în sistem gospodăresc. Ce satisfacţie mai mare se poate?

T.M.: Şi ca ministru adjunct la Ministerul Agriculturii…

E.P.: Într-adevăr, au fost destule, unele greu de rezolvat, dar în final cu mari satisfacţii. Am continuat politica de concentrare şi specializare a producţiei în complexele de creşterea animalelor.
S-a ajuns ca produsele din carne de porc, pasăre, ovină, bovină, ouă să fie realizate în unităţi specializate. S-au creat noi ferme şi s-au modernizat cele existente pentru vacile de lapte.

T.M.: Iar acum, ca pensionar, ce faceţi?

E.P.: Nu pot spune că am o activitate permanentă într-un anumit domeniu. Mai mult pe lângă casă, cum se spune; ajut familia, îndeosebi copiii, cu diverse probleme gospodăreşti. Trăiesc mult din amintiri.

Mereu îmi sunt proaspete şi deseori mă mai abat pe la locurile unde „a mâncat lupul oaia“ şi rămân foarte dezamăgit. Cum era agricultura noastră şi cum este acum? De fiecare dată când mă întorc acasă sunt bolnav de necăjit.

Până unde poate duce lipsa de interes pentru agricultură ca s-o laşi în paragină!? Mă doare sufletul. Mă mai întâlnesc cu colegi şi mai discutăm, dar nu putem mai mult decât să ne cătrănim şi să dăm din umeri.

Trebuie să fim optimişti, trebuie să se pună pe picioare. Nu poţi rezista în Uniunea Europeană cu o asemenea agricultură.

Vă doresc să fiţi sănătos şi să apucaţi vremuri mai bune pentru agricultură, aşa cum vă doriţi!

Dr. ing. Teodor MARIAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.1, 1-15 IANUARIE 2008

֩ Comentarii