Imprimati articolul

Scrisoare adresată ministrului DACIAN CIOLOŞ
Şcoli agricole, doar pe firmamentul clădirilor

În ultimul timp, domnule ministru, aţi luat poziţie fermă faţă de situaţia învăţământului agricol, îndeosebi cel preuniversitar. Iată de ce consider că aţi pus „degetul pe rana“ care persistă de peste 15 ani şi sper că de data aceasta se va vindeca.

Dispunem de cele necesare pentru realizarea unui învăţământ care poate acoperi cu oameni bine pregătiţi profesional şi managerial toate satele, fermele, asociaţiile, societăţile comerciale etc.

Pentru a atinge exigenţele cerute în noul context european, este necesară o analiză atentă a acestui învăţământ, precum şi luarea de urgenţă a măsurilor care se impun pentru îmbunătăţirea acestuia, mai ales la învăţământul preuniversitar agricol, care în prezent nu corespunde obiectivelor unui învăţământ modern şi nici cerinţelor actuale ale agriculturii româneşti.

Înainte de 1992, învăţământul preuniversitar agricol şi de industrie alimentară funcţiona în dublă subordonare: Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Agriculturii, aşa cum de altfel este organizat, în prezent, învăţământul agricol în multe din ţările Uniunii Europene.

Astăzi, în România, învăţământul preuniversitar agricol şi de industrie alimentară funcţionează numai în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, motiv pentru care aceste şcoli se confruntă cu foarte multe probleme, care fac să nu-şi atingă scopul.

De ce şcoli agricole?

Învăţământul preuniversitar agricol are ca scop pregătirea profesională a viitorilor producători agricoli capabili să înfiinţeze şi să conducă exploataţii proprii şi în diferite forme de asociere, care să aibă rentabilitatea maximă şi să asigure practicarea unei agriculturi moderne.

Pentru atingerea acestor obiective, absolventul trebuie să cunoască tehnologiile moderne de cultură a plantelor, de creştere a animalelor, să exploateze sistema de maşini, să utilizeze îngrăşămintele chimice şi naturale, pesticidele, astfel încât să păstreze echilibrul productiv al pământului şi să protejeze mediul ambiant. De asemenea, absolvenţii trebuie să aibă cunoştinţe de management, marketing agricol, noţiuni de utilizare a tehnicii de calcul şi cunoştinţe în domeniul legislaţiei.

Analizând actuala formulă de organizare a învăţământului preuniversitar agricol şi de industrie alimentară din România, se constată că aceasta nu corespunde obiectivelor unui învăţământ modern şi nici cerinţelor actuale ale agriculturii şi industriei alimentare româneşti.

Măsuri posibile

Se impune luarea de urgenţă a unor măsuri precum:

• organizarea, finanţarea, asigurarea conţinutului de specialitate şi a bazei materiale să fie realizate de către Ministerul Agriculturii;

• experienţa din ţara noastră între cele două războaie mondiale şi a unor state europene demonstrează necesitatea implicării nemijlocite a Ministerul Agriculturii în organizarea şi finanţarea învăţământului de specialitate;

• este necesară revizuirea reţelei şcolare agricole, analizarea fiecărei unităţi în parte şi specializarea şcolilor în funcţie de tradiţie pentru a acoperi întregul teritoriu cu o reţea bine structurată.

Satele nu mai produc agronomi

Experienţa acumulată în cei peste 140 ani de învăţământ agricol în România duce la concluzia că organizarea, finanţarea şi coordonarea din punct de vedere tehnic şi al pregătirii în meserie să fie în subordinea Ministerului Agriculturii, iar din punctul de vedere al pregătirii de cultură generală şi al statutului cadrelor didactice, în coordonarea Ministerului Învăţământului.

Ministerul Educaţiei şi Cercetării nu poate singur să ridice şcoala agricolă la nivelul cerinţelor Uniunii Europene, a ţărilor cu agricultură avansată. Modernizarea agriculturii este şi trebuie să fie o preocupare a Ministerului Agriculturii.

Merită să precizez că, în prezent, ca urmare a acestei stări de lucruri, cei mai mulţi studenţi din învăţământul universitar de profil provin din mediul urban şi nu din cel rural, cum ar fi normal.

În loc de concluzii

Domnule ministru, pentru îmbunătăţirea învăţământului preuniversitar agricol vă propun următoarele:

- dublă subordonare;
- revizuirea reţelei de şcoli;
- cifrele de şcolarizare să fie distribuite de către Ministerul Agriculturii;
- încadrarea cu personal de specialitate să se facă de către şcoli, cu specialişti avizaţi de către Ministerul Agriculturii;
- finanţarea şcolilor agricole să asigure: baza materială, utilităţi în competenţa Ministerului Agriculturii, iar cheltuielile de personal de la Bugetul Central prin Ministerul Învăţământului;
- planurile de învăţământ, programele şcolare să fie elaborate sub egida Ministerului Agriculturii;
- să se revadă condiţiile de funcţionare a Şcolii de Arte şi Meserii din mediul rural care, nefiind dotate corespunzător, s-au transformat într-un învăţământ formal;
- asigurarea de către Ministerul Agriculturii a acreditării grupurilor şcolare agricole pentru toate profesiile din domeniul agricol.

Spre liniştea celor interesaţi de problematica privind prezentul şi viitorul şcolii agricole româneşti, vă rog, domnule ministru, să prezentaţi public intenţiile dumneavoastră, ale Ministerului Agriculturii faţă de acest domeniu, puncte de vedere pe care cred că veţi fi de acord să le publicăm în revista „Lumea Satului“, publicaţie de specialitate, de largă circulaţie naţională şi nu doar atât.

Cu respect şi consideraţie, Dr. ing. Teodor MARIAN, membru de onoare al ASAS
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.4, 16-29 FEBRUARIE 2008

֩ Comentarii