Imprimati articolul

Porcul românesc guiţă spre Europa

Când vorbim de „aspiraţiile occidentale ale porcului românesc“ ne vedem obligaţi să recunoaştem că acesta are puţin din genele raselor autohtone cu care ne făleam altădată. Porcul românesc de astăzi pare a fi un produs ce îngemănează în el performanţe biologice şi fizice create adesea în afara arealului geografic al României.

Exemplarele pur indigene reprezintă acum o raritate şi, din nefericire, ele sunt localizate în milioanele de gospodării individuale în care progresul genetic nu a pătruns încă.

Altele sunt datele problemei în cazul puţinelor ferme şi complexe de creştere a porcilor. Puţine, câte au rămas, acestea sunt „echipate“ atât ştiinţific, cât şi tehnic cu tot ce este mai modern în lume. Spre edificare vă prezentăm, în premieră absolută, realizările unui întreprinzător ale cărui calităţi manageriale sunt de excepţie.

Numele său este Marin Moraru şi punem pariu că puţini sunt cei care au auzit de el, asta şi pentru că are bunul simţ de a nu ieşi pe piaţa publicitară înainte de a-şi desăvârşi opera profesională. Discuţia purtată zilele trecute cu domnia sa confirmă această mare calitate.

Revenirea pe piaţa internaţională este foarte aproape

„România va trebui să se transforme din importator net de carne de porc în exportator notabil“, a declarat, pentru revista „Lumea Satului“ Marin Moraru, patronul SC Marex SA Brăila, firmă producătoare de carne de porc.

Rep.: Domnule Moraru, de fapt cine sunteţi dumneavoastră?

M.M.: „De fapt“, cum spuneţi dumneavoastră, sunt fondatorul unei afaceri de familie pe care o deţin împreună cu soţia şi copiiI mei, două fiice şi doi gineri care, în 1991, am pornit de la zero şi astăzi am ajuns la 1.100 angajaţi. Numai în 2007 am plătit 20 milioane de lei, aproape 6 milioane de euro la bugetul statului.

Rep.: În condiţiile în care, în actuala conjunctură, sectorul creşterii porcinelor ridică multe semne de întrebare: cum aţi avut curajul?

M.M.: Astăzi, în creşterea industrială a porcilor, practic, dispar diferenţele dintre industrie şi agricultură. Gradul ridicat de mecanizare, automatizarea unor procese, modul de fabricare, calitatea furajelor, materialul genetic, toate duc la o industrie precisă cu parametrii controlabili, comparabilă cu orice alt domeniu industrial. Nu cred că sectorul creşterii porcilor ridică mai multe semne de întrebare decât întreaga economie românească. Cu sau fără semne de întrebare, omenirea trebuie să mănânce în continuare.

Curajul de-a investi

Rep.: În condiţiile date, factorul restrictiv îl reprezintă sectorul vegetal, care nu prea asigură furajele…

M.M.: Am fost conştienţi de acest lucru şi ne-am asigurat o suprafaţă pentru producerea furajelor. Ea cuprinde 2.000 ha teren arabil şi este exploatată în sistem intensiv, în sensul că este irigată în proporţie de 80%, iar terenurile sunt fertilizate cu gunoiul rezultat din creşterea porcilor.

• Nu departe de Brăila se clădeşte unul dintre cele mai moderne combinate zootehnice din Europa

• Investiţia, începută cu trei ani în urmă, este în plină expansiune economică.

• Marea şansă a combinatului stă în nivelul înalt de dotare, în materialul genetic ce populează halele de producţie, dar mai ales în calitatea managementului.

Rep.: Dacă ar fi să vorbim de un bilanţ pe 2007, care ar fi acesta?

M.M.: 2007 a fost un an bun, am înregistrat creşteri notabile, am pus în funcţiune noi obiective, ne-am extins numărul de clienţi şi aria de desfacere a produselor. Rezultatele concrete le vom face publice în curând.

Rep: Pentru ce tehnologii şi care au fost sursele de finanţare?

M.M.: Primul complex de porci este o investiţie realizată începând cu 2003. Al doilea complex va intra în funcţiune la capacitate în august 2008. Dotarea tehnică este la nivelul tehnicii mondiale.

Sursele de finanţare au fost atât proprii – reinvestirea în totalitate a profitului –, cât şi subvenţiile acordate sectorului folosite exclusiv în investiţii, sau creditele bancare. O sursă deosebită a constituit-o programul SAPARD, în cadrul căruia am realizat patru proiecte cu o investiţie totală de peste 15 milioane de euro, din care 3,2 milioane de euro au fost fonduri nerambursabile. SAPARD-ul s-a terminat repede şi vin fondurile post aderare.

Progresul nu poate exista fără concurenţă

Rep.: Vă situaţi doar la câţiva kilometri de un concurent puternic în materie de creştere şi procesare a porcului. Nu vă este teamă?

M.M.: Nu trebuie să uităm că judeţul Brăila, înainte de Revoluţie, a avut o capacitate modernă de creştere a porcinelor de peste 650.000 capete/an. Nu cred că putem vorbi de o teamă de concurenţă într-o ţară în care se importă 50% din necesarul de carne de porc, deşi în 1985 era al optulea producător mondial de carne de porc.

Cum s-ar răspunde la întrebarea dumneavoastră în Danemarca, unde patru milioane de locuitori pe 4,8 milioane de hectare produc anual 25 milioane de porci?

Rep.: Prin ce se distinge combinatul agroalimentar creat de dumneavoastră faţă de ceea ce întâlnim astăzi în agricultura României? Cum aţi gândit integrarea producţiei pe verticală?

M.M.: Integrarea verticală cuprinde producerea furajelor concentrate, procesele de prelucrare şi depozitare a cerealelor, fabricaţia de furaje, creşterea porcilor, abatorizarea, tranşarea şi ambalarea cărnii proaspete şi producerea de preparate din carne.

Omul, ca factor determinant

Rep.: Din datele de care dispunem, rezultă că aţi făcut importante investiţii în modernizarea abatorului şi a secţiei de preparare, iar în prezent vă preocupă modernizarea FNC-urilor.

M.M.: Investiţiile pe care le-am realizat s-au făcut cu scopul atingerii la momentul integrării a condiţiilor impuse de Uniune. Ele nu au constat numai în fabrici, complexe, abatoare, ci mai ales în organizare, pregătirea oamenilor, implementarea cu mulţi ani înainte de aderare a standardelor internaţionale de management al calităţii ISO 9001, al condiţiilor de protecţie a mediului ISO 14001, de siguranţă şi sănătate a muncii ISO 18000, a siguranţei sanitar veterinare HACCP, precum şi înregistrarea şi protecţia mărcilor proprii.

Aceste sisteme de conducere şi organizare ne-au permis să ne considerăm „europeni“ încă înainte de aderarea propriu-zisă.

FNC-ul este nou, pus în funcţiune în mai 2007, şi acum îl completăm cu două linii de prelucrare pentru soia şi cu o linie de granulare a hranei pentru scroafe şi purcei. Lucrăm, de asemenea, la proiectul unui abator cu o capacitate de 4-500 porci/oră şi la subunităţi de prelucrare şi depozitare a cerealelor pentru 150 mii tone/an.

Ne pregătim pentru momentul inversării trendului actual, când credem noi că România va trebui să se transforme din importator net de carne de porc în exportator veritabil şi cred că acest moment nu e departe.

Camelia MOISE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.4, 16-29 FEBRUARIE 2008

֩ Comentarii