Imprimati articolul

Se înmulţesc turbările

În urma unor date confirmate de ANSVSA s-a constatat că, anul trecut, numărul cazurilor de turbare în rândul animalelor sălbatice şi domestice a crescut simţitor.

În anul 2007 au fost identificate 355 de cazuri de turbare la animale domestice şi sălbatice. Focarul principal de infecţie îl reprezintă vulpile, care atacă mai ales animalele domestice.

Astfel, în judeţul Ialomiţa, doi câini comunitari cu simptome de turbare au muşcat doi turişti în staţiunea Amara, iar în judeţul Giurgiu, un şobolan a pătruns într-un apartament şi a muşcat un copil de şase luni.

În majoritatea cazurilor, vulpile bolnave au pătruns în localităţi şi chiar în curţile oamenilor, crescând riscul răspândirii turbării la animale domestice şi la om, prin muşcătură, zgârietură etc. Un caz deosebit de grav s-a întâmplat zilele trecute şi în judeţul Sibiu.

De asemenea sunt interzise jupuirea animalelor sălbatice găsite moarte şi vânătoarea cu câini, în zonele în care s-a diagnosticat rabia.

O boală fără leac

Se spune despre turbare că e fără leac, de aceea sunt importante măsurile preventive.
Este o boală produsă de un virus care afectează sistemul nervos central (creierul şi măduva spinării), atât la animale cât şi la oameni. Apare foarte rar la animalele domestice vaccinate, dar poate fi contractată foarte uşor în cazul în care un animal domestic nevaccinat intră în contact cu un animal sălbatic bolnav şi este muşcat de acesta.

Oamenii pot dobândi boala în urma muşcăturilor animalelor fie domestice, fie sălbatice. La om, perioada de incubare este în medie de 30-40 de zile. Primele simptome: dureri şi o senzaţie de amorţire a părţii muşcate, febră, iritaţie în gât, ameţeli, halucinaţie, tahicardie (bătăi cardiace frecvente), vomă, diaree, dureri abdominale, teamă, agitaţie, nervozitate. Evoluţia bolii este rapidă ducând la paralizie, spasme ale gâtului, delir, comă şi în final deces (în 2-3 zile). Tratamentul eficient se instituie în perioada de incubaţie a bolii.

Semne clinice

Animalul bolnav prezintă următoarele semne clinice: agitaţie, irascibilitate, apetitul este capricios şi pervertit, înghite diferite obiecte (pietre, bucăţi de lemn); se repede la obiecte imaginare şi are tendinţa de a muşca; privirea îi este rătăcită, fără expresivitate, apoi devine fixă, pânditoare, rece, feroce; nu mai poate înghiţi, muşcă, limba îi iese afară din gură; în ultima fază se instalează paralizia generală a muşchilor urmată de decesul animalului.

Recomandări

Pentru a preveni răspândirea turbării, ANSVSA aduce la cunoştinţa cetăţenilor următoarele recomandări:

- să prezinte animalele pentru efectuarea vaccinării antirabice;

- să nu lase câinii în afara curţilor, să ţină câinii de pază legaţi în permanenţă astfel încât să nu poată ieşi din curţi;

- să anunţe imediat orice suspiciune de turbare; medicului veterinar sau medicului uman din localitate;

- să anunţe urgent orice muşcătură produsă la om de către câinii sau pisicile aflate în proprietatea sau în îngrijirea lor sau muşcături produse de către animale sălbatice;

- proprietarii adăposturilor de câini comunitari şi de animale de companie sunt obligaţi să vaccineze animalele;

- persoanele muşcate de un animal trebuie să se prezinte de urgenţă la medic.

Populaţia-ţintă în prevenirea eradicării turbării este reprezentată de vulpile din fondul forestier naţional, din vegetaţia forestieră din afara acestuia, precum şi de pe celelalte categorii de terenuri, estimate la peste 50.000 de exemplare existente pe teritoriul României.

Durata măsurilor de eradicare a turbării stabilită prin Programul Strategic privind supravegherea, controlul şi eradicarea turbării la vulpe în România este de
10 ani. Primul an de vaccinare este 2008.

Dana DUMITRIU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.4, 16-29 FEBRUARIE 2008

֩ Comentarii