Imprimati articolul

Costurile refacerii

• În judeţul Vaslui – an de referinţă în combaterea eroziunii solului

Oricine trece prin judeţul Vaslui nu poate să nu remarce mari suprafeţe rămase pârloagă, arături din deal în vale, alunecări de teren, lucrări antierozionale distruse, toate cu consecinţe negative asupra producţiei agricole.

Şi acestea, ne spune domnul ing. Adrian Ciocoiu, directorul Unităţii de Administrare Vaslui a Sucursalei Teritoriale Moldova de Sud a ANIF, în condiţiile în care, la începutul anului 1990, în judeţ se executaseră lucrări de combatere a eroziunii solului pe 220 mii de hectare, aproape 50 de mii ha desecări şi 22.926 ha irigate, lucrări care au însemnat uriaşe investiţii şi, fireşte, creşteri semnificative ale producţiei agricole.

S.C.: Acum?

A.C.: Aplicarea fără discernământ a legilor fondului funciar a atras după sine distrugerea aproape în totalitate a ceea ce s-a făcut cu multă trudă şi cheltuială. Luând în primire pământul ce li se cuvenea, proprietarii nu au mai ţinut cont de faptul că erau amenajate terase, canale de coastă, canale de intercepţie sau marginale pe lângă drumuri şi poduri etc. S-a intrat cu plugul din deal în vale şi consecinţele se văd.
Irigaţiile, totul se ia de la început

S.C.: Aşa stând lucrurile, v-aş ruga să vă referiţi la irigaţii unde, aşa cum spuneaţi, şi aici totul s-a luat de la început.

A.C.: În 2007 am înfiinţat şapte organizaţii de utilizatori de apă în amenajarea Albiţa – Fălciu care au în exploataţie 13.169 ha şi una la Mânjeşti, pe 595 ha. Aici am repurtat o victorie, aş zice, în condiţiile în care legea nu permite înfiinţarea unei astfel de organizaţii sub o mie de hectare.

S.C.: Ceea ce înseamnă că trebuie modificat actul normativ.

A.C.: Fără îndoială. Legea nu are în vedere decât marile exploataţii din sudul ţării, în timp ce la noi alta este situaţia. Cel mai greu lucru este unirea suprafeţelor, altfel nu putem face irigaţii.

În ceea ce priveşte lucrările de desecare, avem două mari amenajări, una la Albiţa – Fălciu, care este suprapusă peste sistemul de irigaţii, şi alta în bazinul hidrografic Bârlad, lungă de peste o sută de kilometri, din care 92 de treceri prin dig, care, culmea, aparţine Apelor Române.

Combaterea eroziunii, într-o nouă viziune

În ceea ce priveşte combaterea eroziunii solului se întrevăd unele speranţe.

S.C.: Să înţeleg că multe din ceea ce întreprindeţi în această direcţie se vor finaliza în 2008.

A.C.: Am gândit ca lucrările de combatere a eroziunii solului să fie realizate în complex şi pe subbazine hidrografice, pe suprafeţe compacte. Valoarea acestor proiecte este de circa 50 miliarde lei vechi. Sigur nu este o sumă foarte mare, dar prin celelalte proiecte pe care le avem pregătite, vom solicita sume cu mult mai mari, care vor veni prin fondurile structurale.

S.C.: Cum veţi executa lucrările în complex, când pământul este atât de fărâmiţat?

A.C.: O parte din lucrări se vor executa pe domeniul public. Ravenele de care vă aminteam, fac parte din acest domeniu. Pe de altă parte, implicăm în această acţiune şi pe proprietarii de pământ, care trebuie să-şi dea acordul.

Aici am venit cu o idee care cred că va prinde. Aşa cum am creat organizaţii ale utilizatorilor de apă, vrem să înfiinţăm şi organizaţii ale celor care beneficiază de lucrările CES, astfel încât să le completăm pe cele care mai există, să le extindem şi toate acestea cu banii europeni pe care îi aşteptăm.

• Proiecte SAPARD în valoare de 20 miliarde lei.
• Lucrări de combatere a eroziunii solului în complex.
• O iniţiativă privind înfiinţarea organizaţiilor CES.

Stelian CIOCOIU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.4, 16-29 FEBRUARIE 2008

֩ Comentarii