Imprimati articolul

Orientări noi în Politica Agricolă Comună

În timp ce noile state membre (SM) pot utiliza Schema de plată unică pe suprafaţă până la sfârşitul lui 2010 (pentru Bulgaria şi România sfârşitul lui 2011), cele 15 SM ale UE au fost nevoite să implementeze SPS până în 2007.

Statele membre au avut posibilitatea de a menţine, acolo unde au considerat necesar, unele ajutoare directe specifice legate de producţie (sprijin parţial cuplat) pentru a asigura astfel un nivel minim al activităţii de producţie şi să genereze beneficii legate de mediul înconjurător. De asemenea, aceste state au avut posibilitatea de a păstra 10% din plafoanele naţionale în vederea sprijinirii activităţilor agricole cu importanţă pentru mediu sau pentru îmbunătăţirea calităţii şi marketingului produselor agricole (Art. 69 din R.(CE) nr. 1782/2003).

Impactul decuplării

Ambele abordări, atât cea istorică, cât şi cea regională privind decuplarea permit îndeplinirea obiectivului conform căruia fermieri sunt lăsaţi să aleagă ce produc, în loc să fie ghidaţi în alegerea lor prin sprijinul acordat pe produs.

Cu toate acestea, în ambele abordări, nivelul individual al sprijinului, deşi în proporţii diferite, este în prezent bazat pe nivelele din trecut ale producţiei şi, odată cu trecerea timpului, justificarea diferenţelor în acordarea acestuia va deveni din ce în ce mai dificilă, în special în modelul istoric. În consecinţă, se consideră că este potrivit ca statelor membre să li se dea posibilitatea de a-şi adapta modelul ales la o rată unică în perioada 2009-2013.

Faţă de acestea ar trebui să se ia în considerare posibilitatea ca SM, care aplică acum SAPS, să li se permită să continue în acest mod până în 2013.
Mai mult decât atât, având în vedere faptul că între timp numărul sectoarelor incluse în SPS a crescut şi că s-a acumulat experienţă în operarea sistemului, anumite decizii şi reguli de implementare apar acum ca exagerat de rigide şi complexe.

HC (controlul de sănătate) reprezintă ocazia perfectă pentru a propune schimbări care, fără a aduce modificări structurii fundamentale a sistemului, să adapteze şi să simplifice implementarea acestuia.

Simplificarea schemei de eco-condiţionalităţi

Sistemul eco-condiţionalităţii, care reduce nivelul plăţilor acordate fermierilor ce nu respectă standardele UE în activitatea agricolă, este şi va rămâne un element esenţial al PAC. Dar experienţa a arătat o nevoie clară de simplificare.

Acest proces a început deja, pe baza concluziilor Consiliului care au pregătit recent raportul Comisiei în domeniul eco-condiţionalităţii, din martie 2007. Propuneri care vizează îmbunătăţirea aspectelor legate de control şi sancţiuni din schemă au fost deja introduse în procedura legislativă respectivă, care va intra în vigoare în 2008/2009.

Cu toate acestea, raportul Comisiei nu a abordat direct scopul eco-condiţionalităţii. Pentru a rămâne un instrument adecvat, aceasta trebuie să reflecte cererile societăţii şi să asigure echilibrul perfect între costurile şi beneficiile oricăror cerinţe. Orientarea adecvată a Exigenţelor statutare de management (SMR) şi a Bunelor Condiţii Agricole şi de Mediu (GAEC) sporeşte contribuţia eco-condiţionalităţii ca mecanism eficient de promovare a agriculturii durabile.
- Va urma -

(D.D.)
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.4, 16-29 FEBRUARIE 2008

֩ Comentarii