Imprimati articolul

Un lămâi pentru fiecare casă (II)

Plantarea şi transplantarea lămâiului

În perioada de creştere lămâiul se transplantează la
1-2 ani cu întreg balotul de pământ. După intrarea pe rod transplantarea se face o dată la 3-4 ani.

La vârsta de 10-12 ani, lămâii se pun în vase mari (hârdaie de lemn cu fundul perforat) cu diametrul în partea superioară de 50-60 cm, unde rămân definitiv, pământul de la suprafaţă împrospătându-se în fiecare an.

Pământul recomandat este un amestec de mraniţă, pământ de grădină şi nisip în părţi egale. Transplantarea se face de regulă primăvara.

Simptome de suferinţă

• dacă frunzele sunt mici, de culoare deschisă, gălbuie mai ales în jurul nervurilor – este lipsă de azot şi se va administra 50 g azotat de amoniu la plantele din vase mari;

• dacă frunzele se brunifică începând de la vârf spre margine şi încep să cadă mai ales în perioada înfloritului este semn că planta nu are fosfor, se va administra 80 g de fosfor la plantele din vase mari;

• dacă frunzele sunt foarte mari şi încep să se decoloreze şi să se brunifice sau apar pe suprafaţă puncte de clei este semn că planta are nevoie de potasiu; se administrează 50 g de potasiu la plantele din vase mari;

• dacă ramurile lămâiului sunt exagerat de lungi iar fructele cad de mici este lipsă de cupru; se fac stropiri cu sulfat de cupru 1%;

• dacă frunzele mai vechi de la baza lămâiului se îngălbenesc şi cad este semn că lămâiul are nevoie de magneziu. Această suferinţă apare, în general, în cazul solurilor prea uşoare – se administrează 50 g sulfat de magneziu la vasele mari sau schimbăm pământul din ghiveci.

Tăierile de formare şi fructificare

Tulpina plăntuţei în vârstă de un an se scurtează la 30-40 cm. Din lăstarii apăruţi după scurtare alegem 3-4 lăstari bine poziţionaţi şi dezvoltaţi, iar restul se înlătură. Când lăstarii reţinuţi au 25-30 cm se ciupesc pentru a ramifica.

Această operaţie se repetă 2-3 ani, de 2 ori pe vară, până se obţin ramificaţii de ordinul IV şi V pe care lăstarii vor fructifica.

La plantele bine îngrijite, într-un an se pot obţine ramuri de două ordine, asigurând intrarea pe rod în anul 3. Ramurile scurte care au fructificat, uscăturile, lăstarii prost orientaţi se vor elimina. Tăierile se pot face în orice perioadă a anului.

Îngrăşarea şi udarea

Vara, lămâii sunt scoşi în grădină, se recomandă să se îngroape în pământ cu vasul în care sunt puşi dacă plantele sunt tinere. Lămâiul se poate îngrăşa cu îngrăşăminte chimice sau organice (must de bălegar sau gunoi de păsări fermentat diluate în apă 1:10).

Din mai până în octombrie, udatul se face la 1-2 zile, numai spre seară.

Vara se udă de 2-3 ori pe săptămână dacă lămâii se ţin la căldură şi de 1-2 ori pe lună iarna dacă temperatura este de 4-7°C.

Atât la udat cât şi la îngrăşat este bine ca lichidul să se toarne în 3-4 reprize pentru a se absorbi tot şi lent.

Iernarea lămâiului

Iernarea se face după două metode. Oricare ar fi metodele de iernat lămâii trebuie feriţi de temperaturi de sub 0°C, de diferenţele de temperaturi din aer şi cea din sol, evitarea udatului cu apă rece, mutarea plantelor de la cald la rece.

a) iernarea la rece – lămâii se ţin în încăperi la 4-7° C, când lămâii intră în repaus, dar îşi menţin frunzele dacă au lumină difuză. Udarea se face rar, de 1-2 pe lună;

b) iernarea la cald – lămâii se ţin în camere luminoase, lângă ferestre, la temperaturi de
12-16°C; în acest caz plantele vegetează, se face aerisirea camerei pe timp cu soare, se udă o dată pe săptămână cu apă călduţă şi se îngraşă o dată pe lună cu îngrăşăminte complexe.

Trecerea la iernat

Se face toamna înainte de a se răci pământul din vase. Acomodarea lămâilor se face 15-20 de zile – ziua se ţin afară, iar noaptea în cameră. La fel se procedează cu trecerea lămâiului din cameră în grădină primăvara.

Bolile şi dăunătorii lămâiului

Pentru combaterea bolilor se fac stropiri cu sulfat de cupru 1%.
Dăunătorii: păduchii ţestoşi şi păianjenul roşu se combat prin spălări ale frunzelor cu o emulsie de săpun (fără sodă): 30 g săpun de bărbierit la 1l de apă.

Păduchele lânos se combate cu: Fastac 10 EC 0,02% sau Decis 2,5 EC 0,025%. Musculiţa albă de seră - Ultracid 20 EC 0,16% sau Decis 2,5 EC 0,05%.

Ing. Elena MIHALCA - OJCA Satu Mare
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.4, 16-29 FEBRUARIE 2008

֩ Comentarii