Imprimati articolul

Vremuri de singurătate pentru Conacul de la Mânjina

Vestit în epocă ca locul ce strângea laolaltă scriitori, oameni politici şi mari patrioţi români uniţi sub lozinca „libertate şi fraternitate“, conacul de la Mânjina al fostului pârcălab de Galaţi, Costache Negri, este astăzi pustiu. Transformat în muzeu, fostului conac îi mai trec pragul sporadic grupuri răzleţe de şcolari mânaţi nu de curiozitate, ci de dascălii lor. Mai nou vin şi francezi care sunt şocaţi că un astfel de nestemat al istoriei românilor nu a fost inclus într-un circuit turistic.

În faţa impunătoarei porţi din lemn masiv, ce închide gardul conacului, nu-i nimeni. Curtea, un paradis verde ce încântă ochiul, e la rându-i învelită-n tăcere. În prag, ne întâmpină o femeie între două vârste. „Poftiţi, ne invită politicos paznicul, o doamnă care apoi se scuză: Nu ştiu să vă spun nimic despre conac, eu doar păzesc aici“.

Din tabloul înfipt în peretele din faţă, conaşul Negri ne „priveşte“ îngăduitor, poftindu-ne la masa unde au luat loc fratele Bălcescu ori bardul de la Mirceşti. Pe masă, vesela cu holograma boierului patriot e goală, şi nu încărcată cu bunătăţi, precum odinioară. Trec dintr-o încăpere în alta şi mă minunez.

Mobilierul, tablourile, obiectele ce decorează cu stil şi bun gust fiecare încăpere îţi recompun epoca lui Cuza, Kogălniceanu, Alecsandri şi a altor personalităţi emblematice pentru acea perioadă. De la seiful din lemn la masa de şah, de la documente scrise de însuşi Negri la candelabre. Toate-ţi taie răsuflarea…

La ieşire, nu pot să nu contemplu tabloul în care stau la sfat trei corifei: colonelul Cuza, Alecsandri şi Negri. Privesc împrejur. E pustiu. „Poate doar la vară să mai vină cineva. Că acum iarna…“, a sunat previziunea deloc optimistă a femeii, pătrunsă ca şi mine de frigul chinuitor din conac.

Loc de întâlnire a paşoptiştilor

Situat în comuna Costache Negri (fostă Mânjina), judeţul Galaţi, casa – muzeu este amenajată în conacul care a aparţinut familiei marelui patriot. Conacul a fost locul unde fruntaşii generaţiei paşoptiste se întâlneau pentru a discuta principiile ce s-au susţinut apoi în documentele programatice ale revoluţiei din anul menţionat. Amfitrion deosebit, Costache Negri reuşea să creeze musafirilor săi o atmosferă ospitalieră şi astfel întâlnirile acestora, în special în zilele de 21 mai ale fiecărui an, au devenit o tradiţie.

Clădirea a fost declarată monument istoric în anul 1943, când s-a hotărât şi transformarea ei în muzeu, lucru devenit realitate la 21 mai 1986.

În cele şapte săli de expoziţie se regăsesc mobilier şi piese de artă decorativă din renumite stiluri europene, ce erau la modă în saloanele boiereşti din perioadă; picturi, fotografii şi documente relevante pentru viaţa şi activitatea lui Costache Negri, familiei şi colaboratorilor săi.

Camelia MOISE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.4, 16-29 FEBRUARIE 2008

֩ Comentarii