Imprimati articolul

La mintea...

Există printre noi unii, mai tineri ori mai vârstnici, care se cred isteţi nevoie mare când, de fapt, ei n-au minte nici cât o găină. Vai, spuneţi şi dumneavoastră, poate avea un gram de glagore un individ care, liber şi nesilit de nimeni, se apucă să consume droguri?

În mod sigur, nu! Răspunsul va fi negativ. Pentru că trebuie să fii prost de-a binelea, şi tembel pe deasupra, să-ţi faci rău cu mâna ta şi să mai şi plăteşti pentru asta.

Numai că acei doi juni de care vreau să vă vorbesc, de loc dintr-o comună prahoveană, deşi aveau astfel de metehne – da, o demonstrează, fără tăgadă, statisticile şi cercetările sociologice, şi prin aşezările rurale ale patriei s-a nărăvit, un anume, la narcotice – cu toate acestea zic, flăcăiandrii se dădeau drept deştepţii satului şi fala comunităţii. Şi asta pentru că – bănuiţi fiind de posesie de stupefiante de către şeful de post – la percheziţia efectuată de către trei poliţişti şi un procuror criminalist prin toată gospodăria au ieşit basma curată.

Adică la fel de imaculaţi ca mulţi alţi infractori care fură cu miliardele şi nimeni nu catadicseşte să-i arunce după gratii. Acolo unde, la mintea cocoşului, că le este locul.

Aceasta fiind situaţia, s-ar părea că cei doi tineri narcomani aveau toate motivele să-şi râdă în pumni şi să creadă că au un coeficient de inteligenţă deosebit de ridicat. Numai că, nu asta era şi opinia taurului Vasile – parcă aţi mai auzit numele acesta în urmă cu ceva ani, cu singura deosebire că era atribuit altcuiva, un călugăr, pare-mi-se şi, mă rog frumos, veţi întreba pe bună dreptate ce legătură are animalul de prăsilă cu toată întâmplarea.

Păi, uite că are – am să vă răspund. Şi aceasta deoarece isteţii noştri tineri prahoveni ascunseseră pachetul cu cele aproximativ 70 g de canabis, cânepă indiană, cum i se mai zice, taman în locul de cazare a reproducătorului, adică în grajd. Pe unde – trebuie să o spun, scotociseră şi poliţiştii, şi procurorul, şi şeful de post, dar fără vreun rezultat.

Vasile taurul însă, deşi fără nicio calificare de specialitate şi fără să pretindă vreo plată, a dovedit tuturor că e mai detectiv decât toţi detectivii şi mai criminalist decât toţi criminaliştii. Dovadă faptul că a mirosit stupefiantele şi, pentru a-şi păzi stăpânii să nu cadă pradă viciului, în păcat adică, le-a rumegat pe îndelete, lăsându-şi o porţie şi pe mai târziu. Nu de alta, dar auzise probabil că preţurile sunt în creştere, iar consumul exagerat de iarbă poate duce la dambla ori, poate, la deces. Ce s-a petrecut după aceea, este de prevăzut.

Când au venit să-şi recupereze pachetul cu drog, care valora aşa cam la vreo câteva sute de euroi, şi să mai spună cineva că lumea din mediul sătesc o duce prost cu banii, au găsit doar nişte resturi, iar mândria gospodăriei, taurul Vasile, stătea sprijinit de peretele grajdului, cu ochii daţi peste cap, cu expresia oarecum ghiduşă şi batjocoritoare a unui animal beat sau drogat, dacă ne putem exprima astfel. În ţara unde totul – iată, până şi consumul şi traficul de narcotice – a devenit posibil.

Drept pentru care cei doi juni, care se credeau cei mai deştepţi între deştepţi – că doară duseseră de nas cu deplin succes oamenii legii – s-au trezit cu buzele umflate şi fără nicio posibilitate de a se tâmpi ori chiar ucide din proprie dorinţă şi pe proprie cheltuială.

Una peste alta însă se poate spune că au avut noroc – de unde şi vorba „prost să fii, dolari să ai“ – taurul Vasile salvându-le, în felul său original, vieţile şi îndemnându-i, prin singulara jertfă pe altarul drogurilor, să cugete mai cu minte atunci când se dedulcesc la niscaiva stupefiante.

Morala întregii tărăşenii e la mintea cocoşului: cine n-are animale de prăsilă pe lângă casă, să le cumpere. Nu de alta, dar uneori – deseori necuvântătoarele pot demonstra că au mai multă materie cenuşie decât unii – mulţi dintre noi.

Gogu Pintenogu’
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.4, 16-29 FEBRUARIE 2008

֩ Comentarii