Imprimati articolul

Dâmboviţa, judeţul cu 100.000 de pomicultori

Interviu cu ing. Marin Eugen, director executiv al DADR Dâmboviţa

C.B.: Judeţul Dâmboviţa era cunoscut ca o forţă în pomicultura ţării. Ce loc ocupă azi?

M.E.: Încă suntem în fruntea ţării. Şi aceasta pentru că ţăranii de pe văile Dâmboviţei şi Ialomiţei, în ciuda greutăţilor cu care se confruntă de peste un deceniu, nu s-au lăsat de pomicultură. Mai mult, au rezistat şi o mare parte a exploataţiilor de profil, preluate de oameni destoinici şi cu mare dragoste de pomi. Singurele plantaţii abandonate au fost cele din zona de câmpie – Găieşti şi Moreni. Contăm pe 10.000 ha de livezi!

C.B.: Se mai poate vorbi de performanţă în producţie?

M.E.: Da. La specia principală – mărul – am avut în 2007 recolte bune, chiar foarte bune. Între 30-44 tone/ha în plantaţiile intensive şi de 7-25 tone/ha în cele clasice. Am avut şi o bună oportunitate de afaceri. Pomicultorii noştri au mers cu cantităţi mari la export în Austria, Slovacia, Ungaria şi cu cantităţi apreciabile, la un preţ bun, la industrializare.

Câştigul era şi mai mare dacă contam mai mult pe soiuri autohtone, aşa cum este Frumosul de Voineşti, creat la Staţiunea de Cercetare şi Producţie de la Voineşti,  preferat de pomicultorii noştri şi care rămâne o vedetă a acestora.

C.B.: Aşadar, europenii încep să-şi schimbe gusturile în materie...

M.E.: Într-adevăr, în multe state din UE aflăm alte gusturi, alte preferinţe. Preferă soiurile locale, în cultură ecologică, rezistente la rapăn şi făinare, aşa cum este Frumosul de Voineşti. În Europa de azi sunt încă la modă soiurile fără un colorit viu, roşu-aprins, aşa cum este Ionathanul, fiind preferate cele de culoare verde pronunţat, cu un conţinut mai redus de zaharuri.

„Frumosul de Voineşti“ rămâne fala cercetătorilor dâmboviţeni. În Europa are parte de o cerere tot mai mare, mai ales din partea consumatorilor de fructe ecologice.

Staţiunea a rezistat şi dă semne de relansare

C.B.: Mai există celebra Staţiune de Cercetare de la Voineşti?

M.E.: Din fericire, da. Cu un important număr de specialişti. Deţine o suprafaţă de 140 ha pentru cercetare-producţie, deşi sprijinul financiar de stat se lasă încă aşteptat. Promovează prioritar soiul creat aici – Frumosul de Voineşti, iar Festivalul mărului organizat anual în acest loc se află la ediţia a VII-a.

C.B.: Am înţeles că dvs. chiar sunteţi un bun pomicultor...

M.E.: Am acasă, la ţară, o livadă unde promovez soiurile tradiţionale. Este pasiunea vieţii mele. Sunt doar inginer horticol şi am lucrat mulţi ani în cercetare şi producţie pomicolă.

Livezile intensive, fala de altădată

C.B.: Domnule director, ce loc ocupă livezile intensive în judeţul Dâmboviţa?

M.E.: Un loc de primă mărime. Avem plantaţii intensive în aproape toate localităţile cu tradiţie: Voineşti, Văleni, Malu cu Flori, Gemenea, Cândeşti, Dragodăneşti şi la Gheboaia. Mai toate fermele mari au rămas la fel ca înainte de 1989. Dorim să extindem livezile de tip intensiv şi să mergem chiar şi pe cele de tip superintensiv, cu producţii de 50-70 şi chiar 100 de tone la ha.

C.B.: Competiţia europeană obligă...

M.E.: Aşa este. Nu ne bizuim numai pe tradiţie, avem în judeţ peste 100.000 de pomicultori. Nu-i gospodărie în satele de deal şi munte fără livezi. Oamenii au şi dotare: tractoare, utilaje, ba chiar şi lăzi, spaţiu de depozitare. De la Voineşti la vale toate casele au pivniţe. Tradiţia asta trece de 200 de ani. Se discută de plantaţii noi – intensive şi superintensive. Investiţia specifică este costisitoare, dar merită. Avem programe şi pentru arbuşti fructiferi. Se pune problema contractelor de valorificare: sunt necesare şi noi unităţi de procesare, de conserve.

Cristea BOCIOACĂ
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 3, 1-15 FEBRUARIE 2008

֩ Comentarii