Imprimati articolul

Polenul recoltat de albine (IV)

Utilizarea polenului ca aliment

Valoarea reală a diversităţii conţinutului polenului constă totuşi în echilibrul existent între aceşti nutrienţi şi în efectul sinergic al diversităţii, precum şi efectelor mai subtile sau caracteristicilor legate de origine decât de prezenţa cantitativă a acestora. Acele caracteristici subtile şi compuşii sensibili se pierd uşor la o păstrare şi o condiţionare necorespunzătoare, lucru ce trebuie privit cu foarte mare atenţie atunci când se cumpără produse ce conţin polen recoltat de albine.

Efectul stimulent al polenului şi posibila ameliorare a transformării alimentelor atât la nivelul organismului uman cât şi la animale este de un deosebit interes pentru cei care au o dietă neechilibrată sau deficitară. Cu greu pot fi găsite date ştiinţifice care să susţină această informaţie, dar un studiu detaliat ar putea releva imensul potenţial al acestui produs pentru o foarte mare parte a societăţii umane.

Singura problemă serioasă legată de încorporarea polenului în alimente cum sunt dulciurile, deserturile, cerealele, tablete sau chiar în miere, este larg răspândita susceptibilitate alergică a populaţiei la o largă varietate de specii de polen.

Păstura

Diferitele practici apicole tradiţionale cu albine melifere sau albine fără ac apreciază în general polenul depozitat în faguri. Gustul său acrişor caracteristic, ca rezultat al fermentaţiei lactice, îl face mult mai plăcut decât polenul. Prin această fermentaţie se obţine o conservare a polenului, produsul final fiind cunoscut sub denumirea de păstură sau pâinea albinelor. Procesul de fermentaţie are de asemenea rolul de a îmbunătăţi valoarea nutriţională a polenului şi evită necesitatea de a-l congela.

Valoarea nutritivă a păsturii este mult mai mare acolo unde se creează dezechilibre nutriţionale printr-o limitare a diversităţii şi a cantităţii de hrană. Copiii sunt cei care pot beneficia în mod cu totul deosebit de administrarea de suplimente cu polen sau păstură în dieta zilnică.

Conform opiniei dr. Kilmer McCully de la Harvard Medical School (1984), leziunea iniţială în arterioscleroză este cauzată de o serie de evenimente produse de deficienţa în piridoxină (vitamina B6) şi o creştere a concentraţiei de homocisteină, produs toxic de degradare a aminoacidului metionină.

În prezenţa piridoxinei, homocisteina nu mai are efectele toxice cunoscute. De vreme ce metionina este un aminoacid esenţial care trebuie preluat zilnic din alimente, recomandarea dr. McCully este de a consuma alimente cu un conţinut ridicat de vitamina B6 şi unul scăzut de metionină. Primele trei alimente care dispun de un raport corect B6- Met sunt bananele (40 la 1), morcovii (15 la 1), ceapa (10 la 1). Din acest punct de vedere, polenul are un astfel de raport  de 400 la 1, ceea ce poate explica rolul său în alimentaţia bolnavilor coronarieni.

Digestie şi circulaţie

Se ştie că polenul este un accelerator de creştere. El reglează funcţia intestinală mai ales în cazuri de constipaţie cronică sau diaree rezistentă la tratamentul cu antibiotice. Polenul suferă un proces de autodigestie şi ajută la digestia altor alimente. Un fapt cu totul interesant legat de consumul de polen este controlul ponderal. Odată ajuns în sistemul digestiv, acesta suferă o combustie rapidă, ceea ce conduce la o „ardere“ rapidă a grăsimilor şi creşte nivelul de consum al caloriilor.

Detoxifiere şi imunitate

Polenul este utilizat ca stimulent al sistemului imunitar ce are capacitatea de a corecta o serie de procese biochimice din organism, eliminând astfel o serie de procese nocive. Medicii europeni au constatat că persoanele ce se confruntă cu dependenţa de alcool, atunci când sunt tratate cu polen, prezintă o remarcabilă diminuare a dorinţei de a bea. Tinerii care doresc să elimine consumul de droguri, în cazul în care apelează la o cură de polen, trec printr-o perioadă minimă de suferinţă din cauza dezintoxicării. Polenul are şi capacitatea de a metaboliza xenobioticele (substanţe otrăvitoare şi toxine) din organism.

Cum se administrează polenul – dozare şi posologie

Adulţi: se începe cu o linguriţă dimineaţa (cu o ½ oră înainte de micul dejun, urmată de puţină apă, suc sau lapte. Creşteţi treptat cantitatea zilnică cu cîteva granule până se ajunge la 2 linguriţe pe zi. În mod normal, se poate consuma o cantitate de circa 1 lingură pe zi.
Copii: se începe de la 3 ghemotoace, crescând treptat în câteva zile cu câte 2 ghemotoace până se ajunge la ½ linguriţă pe zi. Polenul se poate consuma în amestec cu miere sau poate fi omogenizat într-un lichid la temperatura camerei.

O altă formă de administrare este cea legată de o predigestie a polenului care se poate face în iaurt, peste noapte, la temperatura camerei. Acest lucru permite activarea enzimelor de la nivelul peretelui celular, care prin deschiderea porilor eliberează conţinutul nutritiv al grăuncioarelor.

Dr. bioch. Cristina Mateescu,
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură, Bucureşti
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.1, 1-15 IANUARIE 2008

֩ Comentarii