Imprimati articolul

Dacă-i musai, atunci...

Proiectul Legii Camerelor Agricole are foarte multe lacune şi va trebui îmbunătăţit cu amendamente rezultate în urma dezbaterilor publice cu fermierii şi specialiştii din agricultură, noile instituţii adresându-se în primul rând lor şi se pare că aceştia nu au fost consultaţi.

Considerăm că în dezbaterile publice care vor avea loc trebuie să se ţină cont de experienţa ţărilor europene cu tradiţie, cum ar fi Austria, Germania, Franţa, Italia etc., identificându-se elementele viabile care pot fi adaptate la specificul României.

De asemenea, ar trebui să studiem mai atent evoluţia agriculturii din Spania şi Portugalia (ţări care au avut o evoluţie foarte bună şi rapidă în integrarea în UE). Aceste ţări aveau multe probleme în organizarea structurilor administrative, dar au reuşit să se dezvolte foarte bine într-un timp scurt.

Poate că nu ar fi rău ca, înainte de a fi legiferat noul act legislativ, să se experimenteze în câteva judeţe câteva unităţi-pilot pentru o perioadă de 1 an (un ciclu de producţie) după care să se extindă în toată ţara, ţinându-se cont de activităţile specifice preponderent întâlnite, respectiv creşterea animalelor, cultura mare, legumicultura, viticultura etc.
 
La încheierea acestui ciclu suntem convinşi că se vor identifica eventualele disfuncţionalităţi şi se vor putea remedia, astfel încât, în momentul în care se va aplica noul act normativ la nivelul întregii ţări, să aibă eficienţă maximă.

În cadrul judeţului, Camerele Agricole ar trebui înfiinţate zonal, unde să fie arondate mai multe comune cu specific agricol similar şi aici să-şi găsească locul specialişti agricoli zootehnici, medici veterinari, horticultori, jurişti, economişti, silvicultori etc. care să vină în întâmpinarea fermierilor cu servicii gratuite. Consider că finanţarea Camerelor Agricole ar trebui să se facă de la bugetul de stat şi din subvenţiile acordate de UE, urmând ca ulterior să se găsească şi alte surse de finanţare şi autofinanţare.

Această formă de organizare a fermierilor trebuie concepută cu mult discernământ pentru a fi o instituţie care să răspundă multiplelor deziderate ale satelor, având în vedere că oamenii sunt destul de dezorientaţi după atâtea probleme pe care le-au întâmpinat după 1989, încât nu mai au nevoie de o experienţă nereuşită.

Colectivul OJCA Bacău
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 3, 1-15 FEBRUARIE 2008

֩ Comentarii